De când am revăzut fotografiile colegilor mei din şcoala generală nr.5, mă simt o tolbă plină cu amintiri, care, în căutarea liniştii, scoate în lumină poveşti. Aşa am ajuns la întâmplarea care avea să marcheze existenţa mea, propulsându-mă pe o traiectorie nevisată, nesperată: MUZICA. În familia mea, nu au existat nici măcar tentative, talent moştenit peste generaţii. Biata mama, ani... mai târziu, mă apostrofa, considerându-mă ruşinea neamului, incapabilă să prestez activităţi "serioase", muzica fiind pentru ea un domeniu fără perspective. Dar, iată, abia mama, fără să ştie, fără să vrea, într-un moment al vieţii combinat cu altă întâmplare hilară, m-a aruncat pe scena artistică, în lumina refectoarelor. Parcă a fost ieri ! În clasa a- VI-a, colegă cu toţi cei din fotografie şi colegă de bancă a distinsului Adrian Florea, lesne de recunoscut, în foto:)), ne pregăteam de marele concurs între şcoli iniţiat, la vremea aceea, de Inspectoratul şcolar.