"După ce mă duc, să faceți o fântână pe un drum secetos, dornic de apă.”

 "După ce mă duc, să faceți o fântână pe un drum secetos, dornic de apă.”

Iar, când trăia și făcea bani, banii nu se prea lipeau de ea. Ce făcea cu banii? Tot felul de omenii făcea. După un turneu în Bulgaria, a donat tot ce câștigase unei bulgăroaice care o însoţise.

MUNTELE KAILASH, LOCUL UNDE DACĂ URCI ÎMBĂTRÂNEȘTI CU DECENII.....🫢

Deși este cu 2000m mai mic decât EVEREST, nimeni nu a reușit să escaladeze acest munte himalayan din TIBET. De aici izvorăște INDUSUL și BRAHMAPUTRA și este un loc sacru pentru budiști și hinduși. Se spune că cei care au încercat să-l escaladeze, întorși acasă au îmbătrânit într-o zi cu decenii. Cel mai real lucru e că nimeni nu îl poate urca, e prea abrupt.

Căsuța visurilor mele

 

O lebădă a murit de tristețe

 

O lebădă a murit de tristețe, după ce câțiva adolescenți i-au zdrobit cu cărămizi oulăle din cuib și i-au ucis puii nenăscuți. Mama lebădă a fost găsită moartă lângă cuib. Imaginile de-o durere infinită au emoționat o lume întreagă!

Și totuși, tu exiști

 „Oamenii care nu primesc niciodată îmbrățișări sau care au primit prea puține sunt inconfundabili, datorită armurii pe care au fost nevoiți să o construiască în jurul sufletului lor. Faptul de a nu fi strâns în brațe de cineva pe care îl iubim ne proiectează într-o dimensiune a singurătății, unde singura soluție pare să fie întărirea caracterului nostru dincolo de limitele umane pentru a reuși să ne descurcăm singuri. Primul semn al vieții este îmbrățișarea. Ea înseamnă protecție, încredere oarbă, grijă și leagăn care alină melancolia. Acesta este hrana pe care un copil ar trebui să o primească. Ar trebui, pentru că, uneori, îmbrățișarea este rece și nu există nici o melodie în zâmbetul părinților. Iubirea se transformă în ostilitate sau indiferență, iar acea îmbrățișare reconfortantă o vei căuta în altă parte. Sau, chiar mai rău, vei crede că nu există. Vei crede că tu nu exiști.

Și totuși, tu exiști.”

(Aldo Carotenuto) @reper