🐾❤️ – Dumnezeu este dragoste - Iubim oamenii pentru felul în care ne simțim în preajma lor… îi iubim pe cei lângă care ne simțim iubiți ! Și frumusețea, și inteligența, și bogăția … pălesc în fața omului smerit la suflet și cu o inimă plină de dragoste.
marți, 6 decembrie 2022
‘’Nu-l căutați pe Dumnezeu în biserici, nu-l veți găsi acolo! Căutați-l în ochii unui câine flămând care ar da orice pentru o farfurie cu mâncare. Căutați-l în ochii unui bătrân care nu are ce pune pe masa. Doar aşa îi puteți arăta lui Dumnezeu că îi urmați cuvântul. Bisericile sunt deja pline de "credincioşi" al căror unic scop este acela de a se îmbogăți. Arătați-i lui Dumnezeu că îl iubiți făcând bine celor necăjiți și flămânzi. Aveți milă de cei pe care tot el i-a lăsat pe pământ.’’
luni, 5 decembrie 2022
L-am pierdut pe Moş Nicolae - Elena Toma
Moş Nicolae eşti obosit de-atâta drum
ia loc lângă sobiţă copiii dorm
au pregătit ghetuţele
aşteaptă darurile tale
dar înainte de-a le împărţi cadouri
hai să vorbim
mi-e dor
vorbeşte-mi despre ochiul încercănat al lunii
când cerul plânge să astâmpere setea pământului
despre fetele cu zâmbet alb
înfipt în pofte la miezul nopţii ca un hoit de negresă
dedată plăcerii în dans ondulat de ritmul stelelor
vorbeşte-mi despre fericire mizerie
seniorii cu picioare lungi şi aripi de condor
despre ce spune pământul când e plin de rouă
ascuns în roşul răsăritului amestecat cu nori
vorbeşte-mi despre chinurile Terrei
din seva durerii stoarsă din cârpele a mii
şi milioane de suflete lipsite de iubire
cum naşte lutul curcubee fără tomnaticele ploi
pe-obraz se prelinge o lacrima mumificată
îngenunchiată păgân sub ridul ochiului drept
mai poţi vedea în mine copilul de-altădată
răspunde-mi Moş Nicolae copiii dorm
dar în adâncul sufletului şi eu te mai aştept
sâmbătă, 3 decembrie 2022
vineri, 2 decembrie 2022
Nichita !
Nichita a băut toată Calea Lactee. Dar, și așa, Demiurgul i-a trimis un înger, să-l facă frate. ”Spune-i că-i mulțumesc, însă nu vreau să devin înger, prefer poet!”, i-a răspuns. În noaptea aia, de 12 spre 13 decembrie, Mircia Dumitrescu l-a dus la spital, la ”Fundeni”. Coadă mare. A urlat. ”El e Nichita, Nichita Stănescu”. O asistentă i-a spus s-o lase mai moale. ”Și cine e Nichita ASTA de urli așa?”
39 de ani fără Nichita. ”Nu mai avea nicio celulă de ficat. Și-l băuse pe tot!” Poetul a murit. Poezia, niciodată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


