Nichita a băut toată Calea Lactee. Dar, și așa, Demiurgul i-a trimis un înger, să-l facă frate. ”Spune-i că-i mulțumesc, însă nu vreau să devin înger, prefer poet!”, i-a răspuns. În noaptea aia, de 12 spre 13 decembrie, Mircia Dumitrescu l-a dus la spital, la ”Fundeni”. Coadă mare. A urlat. ”El e Nichita, Nichita Stănescu”. O asistentă i-a spus s-o lase mai moale. ”Și cine e Nichita ASTA de urli așa?”
39 de ani fără Nichita. ”Nu mai avea nicio celulă de ficat. Și-l băuse pe tot!” Poetul a murit. Poezia, niciodată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.