Boli cauzate de aciditatea mărită a organismului

Boli cauzate de aciditatea mărită a organismului
Dacă corpul nostru menţine o aciditate extremă sau excesivă putem avea următoarele probleme: Se produc radicalii liberi care oxidează şi alterează întregul sistem imunitar, fiind necesari antioxidanţii pentru eliminarea resturilor oxidării din corp; – vitaminele şi mineralele nu mai pot fi absorbite corect în organism; – bacteriile benefice din intestinul subţire îşi pierd capacitatea de a ajuta la digestia corectă; –

Un cunoscut doctor dezvăluie ce ne îmbolnavește! Totul pornește de la psihic!

Ceea ce ne imbolnaveste este felul in care psihicul nostru experimenteaza relatiile importante. O experienta sufleteasca traumatica creste de patru ori riscul de a suferi de boli precum diabetul sau cancerul. Si tot trauma e la baza depresiei sau a altor boli psihice grave.

Gheorghe A. Stroia- Când Dumnezeu te mângâie sau Puterea de supraviețuire, acceptare și resemnare a sufletului nobil

Când Dumnezeu te mângâie sau Puterea de supraviețuire, acceptare și resemnare a sufletului nobil

(Cuvântul editorului)

Motto: Există unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte decât când sunt desăvârșite. Francois de La Rochefoucault

Fără nicio îndoială, există, de-a lungul vieții, momente cruciale, când muritorul este, fie pus să aleagă, fie își primește pur și simplu din mâna lui Dumnezeu destinul, ca pe o unică posibilitate pentru alegerea sa, pe care în final o acceptă și cu care se împacă, mulțumind Cerului pentru toate câte s-au întâmplat sau se vor întâmpla. Însă, firesc, ne adresăm obsesiv întrebarea: de ce unii oameni sunt atât de încercați, iar alții atât de (aparent) ocoliți de puterea divină?

Ultima scrisoare a lui Marquez: Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare…

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare.

În cușca vieții, după 52 de ani

Prin 2015, răsfoiam amintirile copilăriei, umbrită de neînțelegeri, marcată, dezechilibrată de tensiunea existentă între părinții mei. Căutam un loc să-mi pot odihni trecerea gândurilor. Sub acest impuls, am avut un vis. O voce mă striga. Ceața densă nu-mi permitea să văd nici la un metru. Glasul îmi părea cunoscut. Dau comandă creierului să m-ajute. Ăsta, nici una, nici două, detectiv original, nativ, ruginit de atâta stat degeaba, fericit că, în sfârșit, are și el o treabă, începe să deruleze anii copilăriei. Surprind vocea din vis, imposibil de confundat.