Finalul unei nopți de dragoste beată

eram atât de aproape unul de celălalt veniți din lumi diferite în care timpul rămăsese pe loc agățat de inimile noastre ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla deși liniștea o aflăm după ce murim până atunci doar credem că știm ce înseamnă fericirea n-are o adresă exactă viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată noi figurine pierdute-ntr-un sărut să ne oprim aici nu îți pot da veșnicia răsuflă gândurile tale gâfâind ca în finalul unei nopți de dragoste beată aici unde tardiv veșnicia există-ntre noi oameni roboți scăpați din cușca iubirii neinteresați de nicio altă trăire

‘’Nu-l căutați pe Dumnezeu în biserici, nu-l veți găsi acolo! Căutați-l în ochii unui câine flămând care ar da orice pentru o farfurie cu mâncare. Căutați-l în ochii unui bătrân care nu are ce pune pe masa. Doar aşa îi puteți arăta lui Dumnezeu că îi urmați cuvântul. Bisericile sunt deja pline de "credincioşi" al căror unic scop este acela de a se îmbogăți. Arătați-i lui Dumnezeu că îl iubiți făcând bine celor necăjiți și flămânzi. Aveți milă de cei pe care tot el i-a lăsat pe pământ.’’

L-am pierdut pe Moş Nicolae - Elena Toma

Moş Nicolae eşti obosit de-atâta drum ia loc lângă sobiţă copiii dorm au pregătit ghetuţele aşteaptă darurile tale dar înainte de-a le împărţi cadouri hai să vorbim mi-e dor vorbeşte-mi despre ochiul încercănat al lunii când cerul plânge să astâmpere setea pământului despre fetele cu zâmbet alb înfipt în pofte la miezul nopţii ca un hoit de negresă dedată plăcerii în dans ondulat de ritmul stelelor vorbeşte-mi despre fericire mizerie seniorii cu picioare lungi şi aripi de condor despre ce spune pământul când e plin de rouă ascuns în roşul răsăritului amestecat cu nori vorbeşte-mi despre chinurile Terrei din seva durerii stoarsă din cârpele a mii şi milioane de suflete lipsite de iubire cum naşte lutul curcubee fără tomnaticele ploi pe-obraz se prelinge o lacrima mumificată îngenunchiată păgân sub ridul ochiului drept mai poţi vedea în mine copilul de-altădată răspunde-mi Moş Nicolae copiii dorm dar în adâncul sufletului şi eu te mai aştept

Ce frumoasă ești - A. Păunescu

Nichita !

Nichita a băut toată Calea Lactee. Dar, și așa, Demiurgul i-a trimis un înger, să-l facă frate. ”Spune-i că-i mulțumesc, însă nu vreau să devin înger, prefer poet!”, i-a răspuns. În noaptea aia, de 12 spre 13 decembrie, Mircia Dumitrescu l-a dus la spital, la ”Fundeni”. Coadă mare. A urlat. ”El e Nichita, Nichita Stănescu”. O asistentă i-a spus s-o lase mai moale. ”Și cine e Nichita ASTA de urli așa?” 39 de ani fără Nichita. ”Nu mai avea nicio celulă de ficat. Și-l băuse pe tot!” Poetul a murit. Poezia, niciodată!

Lang Lang - el genio del piano de nuestro tiempo