Mai târziu!

 Mai târziu!

Mai târziu, voi vorbi cu tine.

Mai târziu, te sun.

Mai târziu, ne vedem.

Mai târziu, facem o plimbare.

Mai târziu, îți spun ce simt.

Mai târziu vei ști ce însemni pentru mine.

Mai târziu, poate te voi iubi sau poate te voi uita.

Lăsăm totul pe mai târziu și uităm că „mai târziu” nu este al nostru

Că „mai târziu” oamenii s-ar putea să nu mai fie aici, lângă noi. Că „mai târziu” s-ar putea să nu ne mai auzim sau să nu ne mai pese. Că „mai târziu”, copiii nu mai sunt copii și părinții nu ne mai sunt decât amintire. Că „mai târziu” ziua se transformă în noapte, puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere și viata în moarte.

„Mai târziu” va fi prea târziu!

Fiți acum!