ca niște funde în jurul clanțelor de la uși,
nici privirile mele brodate-n perdele,
nici întreg universul meu jucăuș.
Dar nu ți-a trebuit nici armonia înaltă
a câte unui cuvânt – nici dorul absolut
care sculpta cu palida lui daltă
piatra clipelor, în formă de sărut.
Zadarnică ți-am fost ca o inversare
a trei anotimpuri, sau numai a două,
sau ca și când ar ploua în pahare,
sau ca și când peste cărți ar începe să plouă.
Nina Cassian
Splendida poezia, splendid tabloul! Pacat de atatea magarii de pe blog!
RăspundețiȘtergereNostrodomus