Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţeaza umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeţii însă iată ce-mi arată :
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.
Citez un comentariu la poezia asta pe un alt blog:"Cine traieste poezie nu are cum sa ramana de piatra citind asemenea versuri. Oricat ar clampani detractorii, Adrian Paunescu va rame un nume de referinta in istoria literaturii romane. E coplesitor prin frumusetea si profunzimea metaforei, prin maieestria cu care struneste cuvintele, si chiar prin cantitatea de poezie buna cu care si-a delectat cititorii.
RăspundețiȘtergereNu multi scriitori si-au vandut opera pe sub tejghea. Paunescu e unul din cei cativa. A avut si talent, dar si curaj. Talentul vine de la Cer, curajul vine din sufletul omului, e o forma de manifestare a energiei din el. Cine are suflet mare are si curaj. Cei ce nu-l au la inima pe AP sunt slabii, ofticosii, impotentii spiritual ce populeaza cultura si lieratura neamului, indiferent de sonoritatea numelor sub care isi ascund micimea.
Cum dracu' sa nu se-ntrebe Cartarescu „de ce iubim femeile”?! Pai, iubire de femeie e ceea ce scrie MC despre femeile ce-i populeaza spatiul, real sau imaginar?" Dixit!
Eu nu am luat poezia de pe blogul nimănui. Eu știam poezia, am publicat-o pe blogul meu. Cineva o fi ciordit-o, că tot trăim în epoca ciorditorilor. Întreabă și pe celălalat blog, de unde are poezia ?
Ștergere