din umbră voi prinde clipa de aripi
să-mi fie reazem la rădăcina timpului
sosit cu tălpile desculţe
ca un amant rătăcit în amintirile mele
e seară de april
Dunărea mă cheamă să întemeiem
lucruri simple neglijate în lanţul şirului de ani
strecurându-şi valurile mă priveşte în alunecare
vede în mine copilul dornic de basme cu zâne
cai pe pereţi feţi frumoşi zmei preocupaţi să-şi împartă poveştile
cuprind cu gândul chipul tău rămas necunoscut
sub cerul întunecat undeva aproape de orizont
răsună Psalmii
amintirea de tine cu păr înflorit şi ochii verzi
obosită de tăcerea mea caută un loc să-şi aşeze cuvintele
Elena Toma
Pictura ulei, 1.00/1.00m, Bucuresti, 1999
voi prinde clipa de aripi
RăspundețiȘtergerecum prind o agrafa in par,
sa faca ingerii coada
la usa ce duce spre cer
acolo pe valuri, priveste
luminile sting amintiri
cuvantul nu mai vorbeste,
pierdut in povesti de iubiri
pe malul Dunarii se sting lumini
RăspundețiȘtergerese sterg usor talpile mele
de radacina timpului pierdut,
si de-un amantul,aducator de rele
e seara de april,
RăspundețiȘtergereastept o zana buna
sa-mi talcuiasca basme...
si eu, copil cuminte,
tot asteptand minunea,
sa ma uit pe fereastra,
uitand ca nu exista
vreo pasare maiastra
am asteptat o atingere de gand,
RăspundețiȘtergeream simtit o adiere de dor,
am cautat un cuvant si
te-am aflat pe tine