Stella şi Augustin Lucici, pe Treptele succesului

Tot umblând în căutarea formei şi a culorilor, am nimerit într-o lume mirobolantă. O Casă de Modă şi o expoziţie de pictură. Doi artişti uniţi de un destin fascinant, dna Stella cucerită de ceramică, apoi de vestimentaţie şi accesorii vestimentare, dl Augustin prizonier al graficii, picturii. Am avut deosebita plăcere să-i salut, să le ascult poveştile. 

Prof. Dr. Dan Manu - Director IML - Argeş : " Cu alese sentimente de preţuire "

       Şi cum mă uitam eu la Dr. G, renumit medic legist, prezentă în episoade fără număr la Discovery Tv, etc., mă întrebam, ce aş simţi, ce sentimente m-ar încerca, dacă vreo împrejurare mi-ar scoate în cale asemenea personalitate. Pentru mine, aceşti oameni sunt adevăraţi titani. Mă-nfioară tăria, caracterul puternic, profesionalismul de care dau dovadă în activitatea lor deloc uşoară. Se spune că e bine să ai grijă ce îţi doreşti, s-ar putea să se-ntâmple :) Şi cum, uneori, am gânduri cam îndrăzneţe, şi recunosc, iată-mă, chiar în pragul acestei primăveri, ajunsă în faţa medicului legist, Prof.Dr. Dan Manu, Director Secţia...

Ai dreaq' pitici ! Nu mai sunt Albă ca zăpada, atenţie ! :)))

Nu aduce anu', ce aduce ceasu' !

Azi, la ora 10, 8 Martie fiind, aşa cum am anunţat, rădiuţul meu "Radio Club XXL România" şi-a primit botezul ! :)  S-a scufundat, până aproape de înec. Adică s-a-ncercat scufundarea, cam asta doresc să spun. Nu comentez, ce am făcut eu, în ultimele 3-4 zile, împreună cu Liviu, Traian şi Daniel, pentru a putea spune eu, azi, 

         " Bună dimineaţa, România ", 

          la Radio Club XXL România.

- Serverul, asigurat de dl Daniel Ţurlescu, părea să nu sufere în urma vreunui atac:))) A zâmbit, când l-am întrebat care este rezistenţa serverului la atacuri. :))) M-a asigurat că ...

Elena Toma - "Ne-am adoptat, reciproc" Fragment din cartea " Umbra ta, Liviu "

Seara plutea, ca şi mine, în adierea vântului. Zâmbeam lumii, tainic. Emisiunea tv " Oameni care ajută oameni " îşi închisese porţile. Extenuată, după atâtea lacrimi şi durere îndurate, adunate, pe parcursul celor 3 ani de emisiuni încărcate de suferinţa bolnavilor prezentaţi în emisiunile noastre, devenisem spectatoare fidelă a vieţii, urmărindu-i, de pe una din margini, zbuciumul. Nu conta că era ziua mea onomastică. Mă refugiasem în gândurile mele, zăceam cufundată printre ele, încercând să mă debarasez de vechi începuturi. Îmi rămăsese calculatorul, adevărat univers al nebuniei spiritelor rătăcite în căutarea cailor verzi pe pereţi. Fiind, totuşi, sărbătoarea numelui meu, în timp ce răsfoiam ...