Ziua revederii ne-a aşteptat cu un soare blând, culori arămii specifice toamnei naşterii mele, anotimp care-mi aduce echilibrul, armonia, împăcarea, resemnarea în tot ceea ce mă frământă. Emoţiile m-au fortificat întotdeauna. Ar fi o explicaţie, veşnic în căutarea evenimentelor care-mi pun la încercare sufletul dornic de a face faţă provocărilor, de a le înfrumuseţa, depăşi, întru mulţumirea că mai pot :))), una, alta, cât Dumnezeu îmi îngăduie să mai gust, să mai ...
trăiesc nevoia de frumos, hrana mea cea de toate zilele.
trăiesc nevoia de frumos, hrana mea cea de toate zilele.
În sfârşit, nebunii frumoşi dintr-a 5-a au ajuns la Piteşti. Dar nu i-am întâmpinat singură. Cum şi printre piteşteni sunt nebuni frumoşi, mi-am propus să-i aşez faţă în faţă. :)))) Aşa, ca să fie imaginea mai completă. :))) Dar, vorba multă... sărăcia omului. E atât de plăcut să ai puterea de a nu scrie, nu rosti un cuvânt în faţa împlinirilor, indiferent de natura lor. De multe ori, cazi în derizoriu, rişti să fii etichetat fie, prost, fie... mârşav... manifestându-ţi exuberanţa. Te cutremuri, aflând că exact persoanele pe care le respecţi pot gândi astfel despre tine. Nu mai îndrăzneşti să le scrii, să le adresezi un cuvânt, înmărmurit în faţa unor gânduri altfel. Un fel de "unde dai şi unde crapă !" Alături de nebunii frumoşi din viaţa mea, nebuni frumoşi dintr-a 5-a dar şi nebuni frumoşi de Piteşti :))m-am simţit în mijlocul familiei care-mi lipseşte, familie după care am tânjit toată viaţa şi de care nu am avut parte. Există compensaţii, iată.
Târgovişteni şi piteşteni, la masa prieteniei
Fotografiile se măresc, dacă dai dublu clik pe fiecare:)
RăspundețiȘtergerece vremuri si...ce oameni!!!!!!!
RăspundețiȘtergeresa fiti fericiti!
cu simpatie, Costel