– Când trăiești lângă oameni prietenoși, sinceri, desculți ca și tine, lângă muzica ce trece prin tine lăsând liniștea să te mângâie,... o eternă armonie , un balsam cu miros plăcut. Am nevoie de cineva care să mă vadă, de cineva care să mă audă, de cineva care să știe cum mă simt. Și să rămână acolo cu înțelegere, cu acceptare, căci doar asta poate susține vindecarea emoțională. Fiecare dintre noi are această nevoie - de a se simți văzut, auzit, înțeles. Și fiecare dintre noi poate fi acolo, cu înțelegere și acceptare, pentru cineva care nu se mai descurcă cu propria viață. Fiecare dintre noi are nevoie să fie OM... atât ! Restul... vin și se duc
Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi, o dragoste cât Coloana Infinitului. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”
Tare-am fost, un om ca nimeni altul,
