Ce e frumos ??? Bello Amore (Cirque Du Soleil)

 

Ce e frumos ???

– Când trăiești lângă oameni prietenoși, sinceri, desculți ca și tine, lângă muzica ce trece prin tine lăsând liniștea să te mângâie,... o eternă armonie , un balsam cu miros plăcut. Am nevoie de cineva care să mă vadă, de cineva care să mă audă, de cineva care să știe cum mă simt. Și să rămână acolo cu înțelegere, cu acceptare, căci doar asta poate susține vindecarea emoțională. Fiecare dintre noi are această nevoie - de a se simți văzut, auzit, înțeles. Și fiecare dintre noi poate fi acolo, cu înțelegere și acceptare, pentru cineva care nu se mai descurcă cu propria viață. Fiecare dintre noi are nevoie să fie OM... atât ! Restul... vin și se duc

C. Brâncuși

 

Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi, o dragoste cât Coloana Infinitului. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”

C. Brâncuși

“Sarcasmul este ultimul refugiu al oamenilor buni, atunci când sufletele lor sunt atacate”. - Dostoievski

Tare-am fost

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,

Un sucit mereu, un strâmbă-drum,

Mi-am dorit, când eram jos, cu-naltul,

lar de-acolo, unde sunt acum.

Toata viaţa mi-o trăii bolnavă.

Am fost mare, doar când eram "mic."

Am suit când am căzut din slavă

Şi-am căzut voind să mă ridic.

Ce-i greu - Virgil Carianopol

Ce-i greu - Virgil Carianopol E greu să fii ce eşti şi totuşi Să nu poţi precum eşti trăi, Să ai palate multe-n visuri Şi să n-ai unde odihni. La fel e greu când porţi cu tine Munţi de iubire-n viaţa ta, Atunci când vrei să-i dai la oameni, Să nu vrea nimenea să-i ia. E greu să-l faci să inţeleagă Pe cel nedrept ce este drept, Pe prost de ce este nevoie De mintea unui intelept. De-asemeni, este greu prin lume Să treci de nimeni întrebat, Să dai cu pietre în minciună, să poţi să treci neaplecat. E greu izbind numai cu vorba Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi, Când ai încă de plâns atâtea Să nu ai lacrimi să mai plângi. Şi iar e greu să aperi cinstea, Să strigi, să lupţi, să fericeşti, Să mergi la brat cu adevărul, Să mori şi totuşi să trăieşti...