C. Brâncuși

 

Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi, o dragoste cât Coloana Infinitului. “Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?”

C. Brâncuși

“Sarcasmul este ultimul refugiu al oamenilor buni, atunci când sufletele lor sunt atacate”. - Dostoievski

Tare-am fost

Tare-am fost, un om ca nimeni altul,

Un sucit mereu, un strâmbă-drum,

Mi-am dorit, când eram jos, cu-naltul,

lar de-acolo, unde sunt acum.

Toata viaţa mi-o trăii bolnavă.

Am fost mare, doar când eram "mic."

Am suit când am căzut din slavă

Şi-am căzut voind să mă ridic.

Ce-i greu - Virgil Carianopol

Ce-i greu - Virgil Carianopol E greu să fii ce eşti şi totuşi Să nu poţi precum eşti trăi, Să ai palate multe-n visuri Şi să n-ai unde odihni. La fel e greu când porţi cu tine Munţi de iubire-n viaţa ta, Atunci când vrei să-i dai la oameni, Să nu vrea nimenea să-i ia. E greu să-l faci să inţeleagă Pe cel nedrept ce este drept, Pe prost de ce este nevoie De mintea unui intelept. De-asemeni, este greu prin lume Să treci de nimeni întrebat, Să dai cu pietre în minciună, să poţi să treci neaplecat. E greu izbind numai cu vorba Ce trebuie de-nfrânt să-nfrângi, Când ai încă de plâns atâtea Să nu ai lacrimi să mai plângi. Şi iar e greu să aperi cinstea, Să strigi, să lupţi, să fericeşti, Să mergi la brat cu adevărul, Să mori şi totuşi să trăieşti...

"A avea stăpânire de sine ca să-i respecți pe ceilalți ca pe tine însuți și să te porți cu ei așa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine...aceasta este ARTA OMENIEI!" (Confucius)