Femeile mele fatale - Elena Toma

                                     Femeia sticlă, pictură în ulei, Elena Toma, 2008 - Mannheim

Constantin Enciu - Mic la stat, 'nalt la sfat - Elena Toma

 Nici în visele mele cele mai optimiste nu credeam să ajung vreodată în preajma celui care a sădit cuvinte în inima purtătorilor de frumos spre sufletul omenesc. Aveam doar 14 ani şi eram îndrăgostită lulea de Nichita Stănescu, alt învăţător, care îşi îndruma cuvintele să iubească, şi nu se lăsa până când silabele lor nu începeau să bată... văzându-i inima. La vremea adolescenţei eram îndrăgostită şi de proful meu de Istorie, dl Drăguţ, căruia îi datorez şi cariera muzicală, pe lângă pasiunea pentru Istorie, materie inclusă în examentul de bacalaureat. Am trecut examenul cu nota 10, la Istorie, nota 9, la Lb. română şi 5, aşa de trecere :))) la Lb latină. Dar iubirea mea pentru Nichita m-a urmărit toată viaţa, întrebându-mă care dintre profesorii lui au reuşit să-l arunce printre cuvinte, până l-a uitat Dumnezeu şi, drept răzbunare, Nichita, la rându-i, a ridicat cuvântul la înălţimi ameţitoare. Ziua de 28 mai, 2011, mi-a adus, pe lângă lanul de maci primit în dar de la bunul Dumnezeu, 
vezi link

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2011/05/ratacite-printre-maci-elena-toma.html

Elena Toma : Desprinsă din lumea hobiţilor, printre uriaşi

E greu, tare greu, printre uriaşi ! Strivită sub splendoarea spiritelor alese de cuvinte, biată hobită ameţită de parfumul florilor de iederă, priveam nebunii frumoşi, mesageri ai cuvintelor spre sufletul omenesc, care, prin harul lor, transformaseră lansarea de carte a dlui acad.prof. Cristian Petru Bălan în cenaclu literar, cerc de poezie, ziua cuvintelor asezonată cu zilele oraşului Ploieşti.

Trebuie să mai iau o gură de aer, pentru a putea comenta  comenta întâlnirea de sâmbătă, 28 mai, 2011. Nu pot descrie ce am simţit, în momentul în care am dat mâna cu dl Constantin Enciu, profesorul de limba română a preaiubiţilor mei Nichita Stănescu şi Cristian Petru Bălan.

Rătăcite printre maci - Elena Toma

Într-o noapte, am visat un lan de maci acoperindu-mi orizontul.

Îi priveam fascinată, neîndrăznind să-i ating. Credeam că atât de mult roşu viu numai în vis îmi poate desfăta sufletul. Mi-a amintit de "Rătăcită printre maci", fotografie folosită pe o pagină a blogului, nu demult. Am simţit dorinţa de a atinge şi eu, nu numai cu privirea, splendoarea roşu pigmentat cu negru, pe verde crud al florilor de mac. Imaginea lor era cu atât mai frumoasă, întregită de nudul femeii parcă pictată de roşu aprins, ca o necesară pată de culoare pentru maci. Mă-ntrebam: ce sentiment o încerca pe tânăra nesfiită de blândeţea macilor, bucăţi desprinse, parcă, din inima ei !?! 

Liniştea creşte - Elena Toma

timpul a uitat să plece
a rămas în patratul meu cu gratii jucăuşe
din nevoia de echilibru
desenat pe fiecare petec de dorinţă

stau cu Dumnezeu la fereastră
în aşteptarea ta număr orele adormite 
printre perne de cobalt
cruci de fum pironite mă vor naşte

vei simţi degetele mele apăsate pe inima ta
între aceşti pereţi învăţăţi pe dinafară
aici este popasul cu glezne de nesomn
liniştea creşte la rădăcina pătrată

timpul ne mângâie dumnezeieşte