Club XXL - oameni excepţionali - mărimi excepţionale - filiala Bucureşti

În fotografii, în ordine,

de sus în jos :

Dona Tudor, Miss XXL şi actriţa Doina Ghiţescu, scriitorul Horvath Dezideriu, Magda Călinescu, regizor Cătălin Gaian, trupa In D]Art, eveniment organizat la Centrul Cultural MI, grupul oamenilor singuri, în crama Hanul Manuc, scriitorul Ion Ţugui, patronul discotecii Km.0 , Said, alături de mine şi Brânduşa, Doina Ghiţescu prezentând concursul de frumuseţe Miss Evergreen, în poza sunt pensionarele înscrise în concurs, câştigătoare :Ana Tabarcea, din Predeal, în vârstă de 70 de ani, prezentare modă XXL, în discoteca Km.0, alături de prinţul Paul de România, prinţesa Lia, Paul Moraru, consilier parlamentar, emisiune tv, alături de Cristi Groza, vernisaj pictură, prezentare de modă la Palatul Parlamentului, rochie de mireasă creată de mine din minicolecţia XXL, echipa de artişti amatori a clubului XXL, în piesa Gaiţele, aniversări, revelion XXL, AMINTIRI, emoţii trăite alături de oameni excepţionali, mărimi excepţionale cărora le mulţumesc.

La aniversare ... un XXL ALTFEL !

18 oct. 2001, tot ziua mea de naștere, iată-mă, în Pitești, mica Olandă a României, inaugurând filiala Pitești a Clubului XXL, angajată director interimar al Universității Populare din localitate. Aceaşi trudă, ca în Bucureşti, Câmpulung Muscel şi rezultatul ? 😥😥 Furată, alungată, marginalizată.  ”Rabdă inimă, şi taci ! Tu le faci, tu să le tragi”  - Universitatea s-a desființat, am ajuns colaborator al Centrului Cultural Pitești. Dar... succesul activităților mele a deranjat angajații plătiţi din banii publici, care mi-au luat ideile, eu devenind spectatoare.  C-aşa-i românul ! Nu-i așa ? 

După ce am dăruit şi sufletul din mine înființând Ansambul ARTA, concursuri pentru tinerele talente argeșene, concursul de frumusețe Miss EVERGREEN, grup vocal al pensionarilor XXL, clasa de canto cu rezultate remarcabile, numai premii I și trofee câștigate de elevii mei, în concursuri naționale, Liviu Martin, membru PSD, colonel r MApN, director Centrul Cultural din Piteşti, ( ce nevoie avea un centru cultural de un director pensionar militar, paralel cu actul cultural ? ) pretextând că NU am diplomă de specialitate pentru a fi angajata Centrului Cultural, eu fiind absolvent cursuri Proiectare motoare mașini grele - construcții civile, Universitatea Științifică București, m-a poftit, politicos, la plimbare. Toată truda mea, un an jumătate, colaborator al Centrului Cultural Pitești  răsplătită cu doar 1.700.000 lei vechi, lunar, bani acceptați numai pentru a fi lăsată să mă bucur şi eu de viaţă, în lupta mea de a-mi reface sănătatea afectată încă de accidentul de mașină suferit, în 1991, în Israel. Şi femeia de serviciu avea salariul mai mare :))) dar.. în fine... nefiind membru PSD, nu aveam ce căuta printre susținători partidului aflat la guvernare. Bleah ! 

- "Aş vrea iar anii tinereţii şi mintea mea de-acum" - vorba cântecului, îmi spuneam, încurajându-mă. :)) Am plecat de la Centrul Cultural Pitești. Trebuia să-mi câștig existența. Cu sănătatea precară, am luat viața de la zero. Nu era prima oară. Cum viața e rotundă, am revenit în București, angajată referent de specialitate, Centrului Cultural Ilfov, în baza acelorași diplome contestate la Pitești. Alături de compozitorii prieteni, colegi de scenă Horia Moculescu, Șerban Georgescu, regizorul Nicolae Modreanu, Adrian Daminescu, angajați și ei ai instituției, cu participarea extraordinară a marelui artist Gheorghe Zamfir, am redeschis Club XXL - București. Restaurantul Valhala, din Piața Kogălniceanu, a devenit locul de întâlnire al membrilor XXL bucureșteni și nu numai. 
        Agonizam, făcând naveta, București - Pitești. Din cei 600 de piteșteni înscriși în Clubul XXL filiala Pitești, în timp, s-au format câteva grupări, felii rupte din clubul meu ridicat cu greutate, din modestele mele venituri. Partidele politice s-au înfruptat, la greu, asigurându-și electoratul, momit cu promisiuni încununate cu pachete, ulei, făină și altele, spre deosebire de mine, venetica, singură printre străini, cu buzunarele goale ! Nu aveam ce le oferi, în afara orelor de pregătire artistică, spectacole, concursuri, care nu puteau acoperi nevoile lor, mai ales ale pensionarilor naivi, creduli, pradă promisiunilor electorale. 

Nu știu cât au însemnat pentru ei spectacole susținute pe scenele din București, Govora, Pitești, artiști amatori, fericiți să cânte, să prezinte moda, să recite poezii, alături de elevii clasei mele de canto din Pitești. Grupul meu vocal pregătit cu dragoste și trudă a ajuns pe mâna unui piteștean om al casei. Eu, venetica, am rămas cu suspinul. :) Sunt mândră că am adus bucurie în viața oamenilor. După un an jumătate, m-am prăbușit, sănătatea s-a șubrezit, în urma navetei. A trebuit să accept alte activități care-mi asigurau existența, ( reporter radio-tv, moderator emisiuni tv, la un trust media piteștean. ) Au urmat deplasări prin țară, reportaje, interviuri, pentru emisiunile tv: Oameni care ajută oameni, Treptele succesului, Drumuri spirituale, Dan Diaconescu Direct, OTV. 
             La limita supraviețuirii, am lăsat clubul în grija unei pensionare. Din respect, am numit-o președinte de onoare al clubului meu. În limita timpului, mergeam la întâlnirile săptămânale, organizam evenimente. În noaptea de Revelion, 2002-2003  organizat de mine, la prețuri cu discount, uram toate cele tuturor. Dar, dezamăgirea nu s-a lăsat așteptată. După un timp, pensionara, femeie de încredere, (gândeam eu, știindu-mă om corect, cinstit, onest), nu s-a sfiit să mă anunțe că nu mai am niciun club, în Pitești. Azi, la împlinirea a 18 ani de la înființare, în apropierea Palatului Culturii Mele, garsoniera care-mi găzduiește gândurile, sufletul, clubul meu, de mai bine de 6 ani, asimilat de o federație a ceferiștilor argeșeni își trăiește amintirile. Pensionara, președinte de onoare al clubului meu XXL a devenit președinta clubului pensionarilor CFR , care a inclus și membrii XXL. Aflând că nu mai am nici club, am zâmbit amar. Dar... viața e rotundă. :)  Doamne ajută !

La mulți ani, Club XXL Pitești. În fiecare an, ziua de 18 octombrie este și ziua nașterii tale. La mulți ani, oameni minunați ! În acest mirific an, 2019, supraviețuiesc în Mica Olandă a României, pe marginea vieții, departe de tot ce am înfăptuit, ca un vis din care, trezită, plâng, amar. Praful s-a ales de truda mea. La postul local tv, emisiunile mele, neplătite, curg, în reluare, de patru ani. Clubul meu fărâmițat a rămas o amintire. Nu mai există. Gruparea adunată de ”pensionara de încredere” dansează, se distrează, ca la nuntă, săptămânal, fără nicio activitate culturală. Supravegheați de partide, clubul cândva unic, divizat, marcat de politicile decadente, a rămas la dispoziția politicienilor, care, pe rând, mai fac câte o sponsorizare, în funcție de interese. Impostura e la ea acasă. Salutări tuturor, din Palatul Culturii Mele ! Priviți-le zâmbetul. Erau fericiți, la clasa mea de arte 😰😥 Poate doar mi s-a părut ? Activitatea mea de succes a rămas amintire , reflectată în fotografiile vremii. 

George Rotaru, cel mai XXL editor, la microfon !

Mi-a fost dat să-l întâlnesc, ca o mirare, în anul 2002. Regizorul Emil Slotea, interesat de viaţa mea tumultoasă, mi-a cerut să-mi aştern amintirile pe un caiet studenţesc, dorind să realizeze un scenariu de film inspirat din viaţa mea.
- Dar de ce să nu publici tu o carte, semnată Elena Toma, din care se poate inspira cine şi cât vrea, mă întreabă Flori Alexandrescu, profesor de franceză, care mă găzduia, în acea vreme, în Piteşti.

- Păi, soro, asta mă întreb şi eu. Dar, cu ce bani, de unde atâţia bani ? Costă câteva milioane. De unde, pana mea, vorba cuiva, să iau eu atâţia bani ? Muritoare de foame, cum sunt, colaborator cu un salariu de 1.400.000 lei vechi, la Centrului Cultural din Piteşti ?

- Ştiu eu pe cineva care, aflându-ţi povestea, sigur, te va ajuta. George Rotaru, directorul editurii Rottarymond-Rottarexim, este prietenul nostru de familie şi vecin. Uite, acum, îi dau un telefon şi îl invit la o cafea, să vă cunoaşteţi.

Am amuţit, auzind-o vorbind la telefon cu George Rotaru. Am intrat în trepidaţii, în minutele următoare, auzind soneria de la intrare zornăind. Îmi părea că visez. Cum se putea, în câteva zeci de minute, să se ajungă la asemenea situaţie ?
Dar ce nu se poate, când Dumnezeu vrea !?
Prezentările au fost scurte, pac-pac, vorba lui Gigi Becali. Flori, prietena mea, s-a grăbit să-i spună ce aştepta regizorul Emil Slotea de la mine, şi ce aşteptam noi două de la George Rotaru.
- Aaaaa... doamna Elena Toma, vă cunosc ! Am citit prin ziare, reviste, articole scrise despre dvs. V-am văzut de mai multe ori în emisiunile tv : Viaţa bate filmul, De 3 x femeie. Sponsorizez eu apariţia cărţii dvs.

Prost să fii, noroc să ai ! îmi spun în gând.

De la o carte, s-a ajuns la trei cărţi publicate de editura d-lui George Rotaru.
Dacă regizorul Cristian Mungiu nu m-ar fi felicitat pentru prima carte, ANUNŢ MATRIMONIAL, care cerea, de la sine, şi volumul 2, nu ar fi văzut lumina tiparului GREŞEALA DE TIPAR, apoi... LOCUIESC ÎNTR-O CLIPĂ. George Rotaru a fost alături de tinerele talente argeşene, oferind diplome şi premii pe scena festivalului pe care l-am organizat în 2002 şi 2003.
Mulţumesc Domnului Dumnezeu ! Mi-a trimis în cale oameni care împlinesc destine. Mulţumesc, Flori Alexandrescu, mulţumesc d-le George Rotaru. !

În foto : la microfon, d-l George Rotaru, urmat de primarul Tudor Pendiuc, Tudor Sebastian, directorul teatrului Alexandru Davila şi la coadă... eu ! :)), oferind diplome laureaţilor festivalului TALENTE ARGEŞENE, jurizat de compozitorul ŞERBAN GEORGESCU

Născut la Lăunele de Jos – Vâlcea, în a şasea zi a Cireşarului anului 1949, George Rotaru a norocit vremea şi locul prin toate săvârşirile sale de înţelept cu rădăcini în neamul dacic blagoslovit zalmoxian la Sarmizegetusa. A pictat biserici, are şi pictură de şevalet, a fost primar, e preocupat de vexilologie (pe scurt, ştiinţa drapelelor), de istoria Vâlcii şi a întregului neam românesc, a inventat maşini agricole, e om de afaceri, scrie şi editează cărţi.
Cu vederi largi, iubind noul (este autorul a 3 brevete de invenţie şi 12 tehnologii, a unor modele de desene industriale înregistrate la OSIM), cercetător al vestigiilor geto-dacice, luptător înverşunat al kitschului, finanţator al multor acţiuni culturale, oferind premii şi burse tinerilor olimpici, o figură distinsă prin eleganţă şi intelect, George Rotaru are o experienţă profesională de excepţie :
- Arta Interiorului & Design industrial,
- Facultatea de Istorie,
- Institutul Mondial de Comerţ,
- Academia Wipo Worldwidw, pe care o foloseşte în scopul dezvăluirii culturii „României Tainice”, despre care vorbea, scria dr. Artur Silvestri, unul dintre înţelepţii din urmă ai românismului.