Anca Boagiu - în vizită la Club XXL

Ningea ! Albul zăpezii acoperise pământul. Dar asta nu a împiedicat-o să ajungă în mijlocul altor fulgi de nea, de data aceasta însufleţiţi. Pregătisem minuţios spectacolul pentru sărbătorile de iarnă, care urma să aibă loc la Clubul Diplomaţilor din Palatul Parlamentului. Emoţionată, împreună cu alte membre ale Clubului XXL - filiala Piteşti- am întâmpinat-o pe Anca Boagiu cu flori şi zâmbete de mulţumire. Şi-a dorit să vadă programul oferit de mine, înainte de plecarea spre Bucureşti. Spectacolul a fost un succes. Nu putea lipsi preavestitul Florian Silişteanu, reporter de Piteşti, fratele meu de suferinţe artistice, jurnalistice, etc. În deschidere, d-na Anca Boagiu şi cunoscutul actor George Mihăiţă au adresat guvernanţilor salutul nostru şi urări de bine. Au rămas amintirile. Peste ele... timpul îşi trece aripa.

Cât deţinut şi cât poet !? - se-ntreabă presa

Cât deţinut şi cât poet ?! 
M-am întrebat şi eu, şi toţi ceilalţi colegi de pe site-urile literare veniţi din toate colţurile ţării să-l felicite.


Presa l-a numit "poetul deţinut", cu ocazia lansării primei cărţi de poezie Din cioburi semnată Valeriu Barbu - autor de poezie, proză, teatru. E greu de povestit, nu am puterea. Tot ce pot face este să mulţumesc d-lor Valeriu Ţugui-comandant al penitenciarului din Galaţi, Didi Miller-director, d-nei Geanina Crăciun - purtător de cuvânt, pentru permisiunea de a organiza lansarea primei cărţi de poezie a lui Valeriu Barbu. Mulţumesc şi d-lui Ilie Zanfir-directorul bibliotecii judeţene V.A. Urechea din Galaţi, care a găzduit acest eveniment. Valeriu Barbu, îţi doresc puterea de a îndura într-o societate mută, surdă, oarbă. Fie ca sărbătorile Paştelui să aducă lumină şi împăcare în sufletul tău.Iartă-i pe cei care te-au uitat. Dumnezeu să-ţi ajute !

Un 8 Martie ALTFEL

Căsuţa cu şoricei, aşa am botezat camera albă, pătrată, decorată cumva şi cu existenţa mea, plină de flori dintr-un 8 Martie ALTFEL. Trăiam, în virtutea inerţiei, la adăpostul anului 1993 sau 1994, nu-mi amintesc exact. Timpul se grăbea să treacă, parcă pentru a împlini destine. Nestingherit, şi-a lăsat amprenta adânc înrădăcinată, ca o pată repetabilă, un fel de flux şi reflux, care nu uită să-mi reamintească urma paşilor prin Ţara Sfântă, Israel.
În această cameră fără geamuri la fereastră, neştiind să ţin pensula în mână, am colorat pătratul de lemn zărit întâmplător, urmărind cu privirea traseul unui şoricel rătăcit, ca şi mine, printre oameni. Au rămas în Israel toate formele colorate ulterior. Pereţii restaurantelor româneşti de pe malul mării erau plini de însemnările mele colorate. Probabil, le ofeream la schimb. Culori pentru mancare, sucuri. Îmi place cum sună însemnări colorate. De ziua femeii, atunci, uitată între cer şi pământ, Dumnezeu a făcut să primesc în dar flori, conserve şi un caiet, pe care să-mi consemnez gândurile. Nu erau multe. Amnezică fiind, realitatea mea se rezuma la momentul trăit, pierdut în fum, odată intrată în următorul.
De această cameră, azi, mi-a amintit culoarea violet atât de frumos compusă într-un buchet primit în dar, virtual. Şi de şifonierul decolorat de timp mi-a amintit. Găsit, pe atunci, la colţul străzii, pentru a-l înfrumuseţa, l-am pictat. Violet. Să-mi poată sta aproape. Deasupra lui, a rămas dorul de fiicele mele. Şi căsuţa la care visam să locuim împreună, doar pentru asta plecasem de acasă. Aveam contracte de lucru plătite cu 1300 $/lună. Dar Dumnezeu a vrut altceva. Probabil, în ziua aceea, cineva îmi amintise de existenţa mea anterioară, din care nu putea lipsi iubirea pentru fiicele mele a căror amintire se pierdea imediat ce discuţia înceta. Însemnări colorate de femeia de pe malul mării prinsă în jocul de şah al destinului, pion căzut între Nebun şi Tura înţeleaptă. La mulţi ani, femei de pretutindeni. Mulţumesc bunului Dumnezeu, mi-a ajutat să revin printre voi.

Ion Cîrstoiu - prefect de Argeş XXL

L-am întâlnit, prima oară, în Clubul Diplomaţilor din Palatul Parlamentului, cu ocazia spectacolului Daruri pentru Iisus, pe care l-am organizat în spiritul sărbătorilor de iarnă 2002. Fire veselă, sociabil, m-a felicitat pentru reuşita spectacolului. Amandoi, aşezaţi în spatele d-lui Ion Iliescu, preşedintele ţării la acea vreme, aplaudam, frenetic. Era încântat să vadă şi talente argeşene pe scena artistică, la asemenea nivel, şi chiar s-a oferit să-mi susţină activitatea culturală pentru care primisem două diplome de excelenţă din partea Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu a Ministerului Culturii. Speram să conteze la angajarea mea ca referent la Centrul Cultural din Piteşti. Dar m-am hazardat ! Nu m-am plâns niciodată, nimănui din administraţia locală piteşteană. Mi-am înfruntat destinul, crezând în puterea mea de a fi, dornică să înfrumueţez clipa, aşa cum sufletul meu simţea. Ajuns prefect de Argeş, în 2006, d-l Ion Cîrstoiu m-a onorat cu prezenţa în emisiunea tv. Dincolo de aparenţe, pe care o realizam şi moderam la TVS Piteşti. Emisiunea s-a bucurat de mult succes, fiind o şansă a argeşenilor de a intra, în direct, pentru a-i face cunoscute problemele. Telefonul suna în delir. Amândoi ne-am angajat să realizăm multe, împreună, pentru cetăţeni. Numai că totul a rămas la nivel de promisiune. Soarta ne-a fost potrivnică. D-l Ion Cîrstoiu a fost înlocuit din funcţia de prefect, emisiunea mea a încetat, după apariţia domniei sale. Şi, uite aşa, se scrie istoria. Vă mulţumesc, d-le Ion Cîrstoiu ! Mă întreb: dacă măcar atunci v-aş fi făcut cunoscute şi necazurile mele, cum ar fi evoluat şi situaţia mea ? Dar poate aşa a trebuit să fie ! Altfel, cum ar fi existat acest articol ?

Ion Iliescu, la aniversare !

Cine a fost, cine este şi ce va fi Ion Iliescu ?! Omul care a stârnit cele mai controversate discuţii, azi, împlineşte venerabila vârstă de 80 de ani ! Ca orice creştin, îi urez LA MULŢI ANI, să fie sănătos, să poată răspundă valului de întrebări care-l aşteaptă. Sunt un artist apolitic. Mai toate partidele m-au invitat să le fiu alături, dar am rămas simplu colaborator al tuturor fără a mă implica. Îmi iubesc ţara şi nu am abandonat-o nici măcar atunci când câştigam 1300 $ pe lună, impresariată de ARIA, din 1975 până în 1991, când accidentul din Israel mi-a curmat existenţa.
Daruri pentru Iisus - aşa s-a numit spectacolul pe care l-am organizat în pragul sărbătorilor de iarnă din 2002, cu sprijinul comisiei pentru integrare UE a Parlamentului. Spectacolul susţinut de elevii mei, alături de care am programat şi alte grupări artistice din Piteşti şi nu numai, a avut loc în Clubul Diplomaţilor din Palatul Parlamentului. Invitatul de onoare a fost d-l Ion Iliescu, care a venit însoţit de întreaga suită parlamentară, guvernamentală şi nu numai.
O seară de neuitat. Şi cel mai de neuitat, Prezenţa trupei The Crown condusă de Codruţ Croitoru, câştigători a şase locuri 1 şi două trofee, la vârsa de numai 14 ani şi jumătate.
Melodia SINGURĂTATE:

Am rămas cu amintirea. Mă întreb: dacă aş fi fost membru PSD, viaţa mea ar fi avut alt curs ? Am rămas doar artistul necunoscut d-lui Ion Iliescu. Artistul din spatele preşedintelui ţării, care aplauda talentul elevilor săi, talent pus în scenă cu multă trudă, boicotată fiind, la un moment dat, de o personalitate politică din Piteşti... deranjată de reuşita mea. La mulţi ani, d-le Ion Iliescu. Elena Toma