Atunci când vitalitatea ajunge aproape de punctul zero, o infuzie de înţelepciune şi resemnare bleagă o inundă şi nu mai pizmuiesc nimic, mă uit prostită, bătrâneşte la natura arămie a toamnei şi sunt fericită că respir. Mă las submerjată de imperativele minore ale clipelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.