duminică, 28 iulie 2024

Nichita si Doina Ciurea

 iar eu te iubeam

atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.
Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai,
când jefuiam copacii de frunze,
şi tu rămâneai lângă ei mai departe.
Atunci mi-apărea că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii - luna...
Nichita Stănescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.