Elena Toma : Jos rochița, Poezie 🙂

Elena Toma : Jos rochița, Poezie 🙂 La o intersecţie a întrebărilor, poezia sta rezemată de un semn al exclamarii aşteptând verdele semafor pentru a trece pe altă pagină. Cu sânii înmuguriţi, rubine şi coapse prelungite în banc de coral, aşa cum îi stă bine unei forme poetice, începe să danseze paparuda sub ploaia de sudalme începută subit. Semnul exclamării, pervers, bine intenţionat, o îndeamnă: - Jos rochiţa, poezie. Te-ai udat până la piele ! Naivă, ca orice poezie, rămâne victimă goală. Lingându-i silabele, semnul exclamă: - Ce nud frumos!!!.....mmm!