- E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem.
- Mă gândeam cât e de greu să judeci un om când n-ai putinţa de a privi în fiinţa lui.
- Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, pentru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul.
- Toate astea nu sunt decât fructul închipuirii, dar e atât de dulce şi de gustos acest fruct, încât mereu aş muşca din el fără să mă satur.
- Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.
Mihail Drumeş - Citate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.