marți, 24 ianuarie 2017

Pablo Neruda


Din cauza ta, în grădini florile înfloresc
dureri cu parfumuri de primăvară.
Am uitat fața ta, nu mai îmi amintesc mâinile tale;
cum ți-am simțit buzele pe ale mele?

Din cauza ta, îmi plac statuile albe ce moțăia în parcuri,
statui albe care nu au nici voce, nici vedere.
Am uitat vocea ta, vocea ta fericită;
Am uitat ochii...
Ca o floare de parfum ești, am o vagă de amintire despre tine.
Eu locuiesc în durere, care este ca o rană;
dacă mă atingi, vei face din mine un prejudiciu ireparabil.
Mângâieri tale mă purtau, cum ar urca o viță de vie pe pereții melancoliei.
Am uitat dragostea ta, dar mi se pare că te văd
pe orice ochi de geam din fiecare fereastră.
Din cauza ta, miros parfumuri cu durere de vară;
din cauza ta, caut din nou pe semnele care precipită dorintele:
Fotografiez stelele, căderile lor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.