Într-o zi vom lua în mâinile noastre...

Într-o zi vom lua în mâinile noastre viaţa, cu bune, cu rele,
vom respira, cu voluptate, aroma fiecărei clipe atinse,
o vom privi, o vom culege
şi-o vom lăsa, în final,
să se stingă-n abisul nopţii,
în liniştea din care nu se va mai întoarce,
dincolo de culori şi miresme,
dincolo de cortină, tărâmul acela
în care ştim că nu există timp,
acolo de unde
noi şi noi clipe aşteaptă
să ne curgă în inimi.

Într-o zi vom lua în mâinile noastre viaţa aşa cum este.
Totul e posibil, totul e liber, totul e să-ţi doreşti!
Priveşte, în această zi, în acest moment,
ramuri întinse ţâşnesc din rădăcini,
traversează cerul albastru,
în căutarea
altor spaţii de lumină!
Ai mers surprins în multe locuri, ai navigat pe multe ape,
ai atins extaziat multe ţărmuri,
ai călătorit neobosit în multe direcţii
cu-acea ameţitoare nebunie,
cu bucuria de a trăi,
cu dor, cu uimire,
cu speranţă,
cu inocenţă şi vise.
Continuă-ţi călătoria!
Şi ce dacă greşeşti, contează, oare?!
Orice se va întâmpla,
soarele va răsări din nou şi mâine.
Nu te-ntreba cine eşti, nu vei rămâne la fel,
îndepărtează norii de pe cerul tău,
ai puterea de a schimba,
doar realitatea din tine există
şi-atunci
vei trăi pur şi simplu!
În noi, nimic nu se stinge, nimic nu se pierde,
în tăcere, gândurile se risipesc
în oceanul de gânduri,
în iertare şi-n lumină,
în tăcere, iubirile se nasc din iubiri,
focul acela ce nu se poate stinge vreodată.
Irina Lucia Mihalca