vineri, 27 februarie 2015

Azi... am fost voinică !


azi... mă laud ! după mai bine de 10 luni de grea suferinţă, în care am zăcut aici uitată de toţi şi de toate, dar iubită de Dumnezeu, am fost voinică, voinică... am fost la piaţă ! am traversat strada, peste drum de locuinţa mea... e piaţa :) 
am făcut uşoare cumpărături, aşa, cât să nu mă prăbuşesc :),
două mere, 4 ciupercuţe, o salată, o legătură mică de ridichii, un morcov, o ţelină mică, 2 mandarine, două vinete, o pâine, o sticlă cu apă de la izvor, victorie, după 10 luni de suferinţe, timp în care, abia puteam merge 10 metri şi trebuia să mă aşez pe o bancă, să nu pic pe stradă, iar pe picioare nu puteam sta, merge, mai mult de câteva minute... azi, am fost voinică.. mă laud :)))

În pofida blestemelor, jignirilor, gândurilor negative ale celor două zdrenţe care m-au stresat, Dumnezeu mi-a dat putere şi, după ce am venit de la piaţă, am gătit :))))

ha, ha, ha... pentru prima oară, după 10 luni, am reuşit să -mi gătesc un pic de pilaf, puţină salată de crudităţi cu maioneză şi vinete cu maioneză, usturoi.. bunăciuni, nu glumă... şi, culmea, am reuşit să şi pap un pic de pilaf.. cu un pic de salată verde...

până acum, am primit mâncare de la vecini. au aflat că sunt bolnavă, că nu am job de 10 luni, că nu am niciun venit, bla, bla.. şi mi-au adus mâncare, mulţumesc Domnului, Slavă LUI !

Din banii primiţi ca ajutoare, am făcut tratament, am plătit facturile, am supravieţuit.

azi... am fost voinică...

- mulţumesc dlui Pruteanu, de câteva luni mi-a telefonat, zilnic, interesat de starea sănătăţii mele... e minunat, atunci când nu ai cui adresa un cuvânt, să auzi un glas binevoitor, care te-ntreabă : ce ai mai făcut azi ?

- mulţumesc colaboratorilor, prin comentariile lor mi-au adus un zâmbet. aveam nevoie...

- mulţumesc medicilor, celor care mi-au trimis din truda lor o mică parte, pentru a-mi rezolva problemele...

Dumnezeu să vă ajute, tuturor... 
azi... am fost voinică :)

9 comentarii:

  1. BINE AI REVENIT, ELENA! SĂNĂTATE MAXIMĂ ÎȚI DORIM DE LA ADJUD! Familia Stroia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne ajută ! Mulţumesc de urare, Geo, stimată doamnă Maricica. Salutări familiei, redacţiei noii reviste, am aflat că aveţi un nou început. Mult succes, şi poate ne întâlnim. Eu v-am tot invitat la emisiunile mele tv, la Serile XXL de la Bucureşti, dar... poate a venit vremea să ajungeţi, până nu închid ochii. Era cât pe ce să... dau ortu' :)

      Ștergere
  2. Sa traiesti sa fi sanatoasa si de acum in colo sa fi din ce in ce mai voinica !!!! Primeste primavera in viata si in suflet !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Mariana, mulţumesc, Viorel. Oameni minunaţi ! Cu ajutorul Domnului, spre sfârşitul lunii martie sper să reluăm toate de unde am rămas :) Fac eforturi mari să revin la viaţă.. A fost cumplit... Doamne, Slavă Ţie !

      Ștergere
  3. Sa fi sanatoasa si de acum in colo sa fi din ce in ce mai voinica !Primeste primavera in viata si in suflet

    RăspundețiȘtergere
  4. Cine sunt cele doua zdrente care nu va dau pace?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cine poate fi ? umbrele fetelor noastre... nici nu merită să le mai scriu numele. trecem peste, mergem mai departe... mi-au făcut zilele coşmar, să le dea Dumnezeu după faptele lor. ce să mai pot spune ? încercările vieţii.

      Ștergere
  5. Multă, multă sănătate Elena, mă bucur mult că ți-ai revenit și în acelaș timp regret că nu am știut cît ești de bolnavă.Mă simt oarecum vinovată că în timpul acesta nu te-am căutat dar uneori viața te îndepărtează de oamenii care-ți sunt dragi. Nu vreau să folosesc asta drept scuză.Să știi că mi-ai lipsit și sunt sigură că sunt mulți care gândesc așa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Delia, ne ştim de ani şi ani... am mai trecut şi eu, ca tot omul, prin încercări. nu m-am plâns niciodată, nu am avut aşteptări decât de la Dumnezeu, EL, sprijinul meu dintotdeauna. Îi mulţumesc pentru toate încercările şi dovada supremă că mi-a fost în suflet, atunci când mi-a fost cel mai greu. Şi voi îmi lipsiţi. Mi-e aşa dor de clubul nostru din Bucureşti.

      Am greşit, şi atunci. Nu am spus nimănui cu ce greutăţi mă confruntam. Poate găseam o soluţie şi nu ajungeam să vând apartamentul, aş fi rămas în Bucureşti şi cine ştie ce frumos s-ar fi dezvoltat relaţia sutelor de oameni din club. dar.. aşa a fost să fie.. ce ţi-e scris... ştii, în frunte ţi-e pus:) Mulţumesc de gând, vă anunţ când ajung la Bucureşti.. Doamne ajută !

      Ștergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.