varsta de 40 de ani mi-a adus declicul asumarii unei modificari. pas decisiv pentru ceea ce a urmat - calea transformarii si a cautarii fatetelor care ma ascundeau, pentru a ma regasi pe mine. apoi, la un an, marea ruptura/desprindere de iluzia chinuitoare in care ma prinsesem. marea cumpana, asa cum se stie, in jurul varstei de 40-42 de ani. acelui moment, atunci, inca nu-i intelegeam, cu adevarat, puterea.
semanam cu un tabloid sau cu un robot ce scartaia din toate incheieturile, care se incapatana sa-si urmeze programele si schemele intiparite. dar, suruburile au cedat, robotul, singur, si-a gasit drumul spre distrugere, pentru ca nu-si mai era necesar. eram intr-o viata de neviu, eram un mort in moarte clinica. distrugerea deschisese drumul catre mine.
am luat-o pas cu pas. am dat deoparte relatia tensionata si toxica in care eram prinsa de douazeci de ani, am lucrat o jumatate de an cu psihologul Crisa Levitchi, careia ii multumesc. mi-a dat indrumarile, apoi doar eu trebuia sa-mi fac munca, altfel totul ramanea in van.
am devenit vegetariana, de cinci ani, pentru ca am inteles ce inseamna acest mod de viata, iar din aceasta intelegere, corpul fizic a respins foarte multe. de aici, legatura: minte - inima - trup.
acum mananc foarte putine lucruri, beau doar ceai, apa si sucuri din fructe presate de mine, merg mult pe jos, gradinaresc intens in timpul verii, stau mult in natura si imbratisez pamantul, florile, copacii, energizandu-ma.
am intinerit, interiorul se curata pe zi ce trece, ceea ce se vede si in exterior, pentru ca, intotdeauna starea interioara se reflecta in exterior, pe corpul fizic.
am 46 de ani, dar ma simt ca niciodata, sunt alta fiinta pe zi ce trece. nu ma pot compara cu nici una dintre starile psiho-emotionale anterioare, spunand ca ma simt mai tanara ca la 20 de ani, de exemplu.
toate transformarile care s-au declansat la varsta de 40 de ani isi pun amprenta.
ma simt eliberata de multe acte ale trecutului, invat sa-l fac sa ramana la locul sau, fara sa-l mai car dupa mine, invat sa-mi aduc inima inapoi, ca sa fiu intreaga, pentru ca mi-am lasat-o in fata unor usi inchise, si sa ma bucur de mine, cu tot ceea ce sunt si insemn.
am inteles ca fiul meu imi este un mare maestru, un dar extraordinar pe care l-am primit la varsta de 23 de ani si ii multumesc lui Andrei pentru cate am invatat si invat de la el. nu l-am perceput vreodata ca pe fiul meu, ci ca pe o fiinta venita sa ma invete ceva: dezbararea de obisnuinte, asumarea, independenta, sa ajungi sa faci si ceea ce iti place, nu numai ceea ce ti se impune.
invat ca bucuria si fericirea se afla in lucrurile foarte, foarte simple, ca fiecare zi este o mare sarbatoare, nu-i necesar sa astepti sarbatorile impuse, ti-o poti darui pe cea a clipei prezente.
invat ca fericirea inseamna alegere, schimbarea de paradigma, intelegerea existentei in prezent, curajul de a sfarama sabloanele si mastile asezate cu/prin puterea obisnuintei.
fericirea inseamna sa devii imparatul gol, cel dezidentificat de rol, aflat acum in cautarea ta insuti/insati, devenind prezent/a in prezent.
dar, pentru fericire sunt necesare si esentiale hotararea si determinarea.
am inteles, in acesti ani ca:
nu conteaza cat ai, ci cum stii sa folosesti ceea ce ai!
nu conteaza cat stii, ci cum stii sa folosesti si sa valorizezi ceea ce stii!
ceea ce ti se petrece acum este rezultatul actiunilor tale anterioare, acolo este cauza ce merita a fi cautata!
tot ceea ce treci are un rol in domolirea egoului.
ca iti este necesara renuntarea.
ca uneori este mai bine sa pleci, decat sa ramai.
Viata ne-o cream si recream in fiecare zi, depasind barierele din noi, tiparele cotidianului egotic. este nevoie sa fim creativi, sa ne acordam respect si admiratie, dar, mai ales sa fim sinceri cu noi insine, oricat de dureros ni s-ar parea.
tocmai de aceea, adaug si urmatoarele mele ganduri:
......incearca......
sa te respecti exersand sinceritatea cu tine, in fiecare zi.
sa multumesti parintilor pe care i-ai ales, pentru lectiile de viata alaturi de ei.
sa multumesti fiecarei persoane pe care o intalnesti, pentru ceea ce ai de inteles si invatat din aceste intalniri. aceste persoane sunt niste canale pentru dezvoltarea ta.
sa multumesti fiecarei dimineti pe care o vezi si fiecarei seri ce te intampina pentru odihna si reflectie.
sa multumesti apei pe care o poti bea, ce te revigoreaza si purifica cu/prin energia sa.
sa iti aduci la suprafata umbrele interioare, oricat de infricosatoare ti s-ar parea si sa le/te intelegi.
sa constientizezi tiparele pe care le urmezi, ranile pe care le ai si mastile pe care le porti, pentru a reusi sa vezi/stii de ce in viata ta apare suferinta.
sa faci pace cu tine, fara sa te mai invinovatesti sau acuzi.
sa zambesti chipului din oglinda, pentru ca si el iti va zambi.
sa relationezi cu oameni tonici, vitali, creativi.
sa interactionezi cat mai putin cu persoanele care isi acorda doar rolul de victima, cautand numai atentia compatimirii, nefacand nimic pentru a iesi din aceasta stare de confort pentru ele.
sa te accepti in corpul tau si sa-i acorzi toata atentia necesara.
sa-ti urmezi cat mai des acea voce launtrica, domoala, denumita intuitie.
sa iti acorzi tacerea, pentru ca numai in tacere gasesti calea.
sa ramai cat mai departe de persoanele nesincere, aceasta atitudine se simte, de ce ai vrea sa-i fii partas?
sa ierti si sa inveti sa-ti ceri iertare tie, in primul rand, dar si celorlati, intr-un profund act de smerenie si acceptare.
sa nu mai ai asteptari si dorinte, actiuni egotice aducatoare de suferinta inutila.
sa te bucuri de sarbatoarea fiecarei zile, fara sa mai astepti organizarea vreunei sarbatori anume.
sa fii creativ, alege, rupe, schimba - transforma!
sa faci distinctia intre dragoste si iubire, fiind receptiv/a la starea de iubire.
sa vezi fondul dincolo de forma.
sa stii/simti sa renunti, sa nu te mai opui, sa lasi ca toate sa curga.
adauga la cele de mai sus orice mai simti, alegand sa fii prezent in prezent!
despre croseturile zambitoare
am inceput de la o brosa primita in dar, mi-a placut ideea, imi place frumosul, oricat vrea uratul sa-l domine...
si am inceput un alt joc al culorilor, o alta terapie prin culoare si forma, meditatie si desprindere din cotidian.
asa au aparut si apar croseturile mele zambitoare, care imi bucura, mie, in primul rand fiinta, mici bijuterii ce incearca sa accentueaze feminitatea, intr-o societate tot mai masculinizata si egalizata.....
dar, am realizat si bijuterii pentru animalute - precum zgarzi decorative.
si, in fiecare floare am asezat samanta unui gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.