Majoritatea substantivelor au plural si e bine sa fie asa. Ai astfel posibilitatea sa exprimi cantitati, multimi, faptul ca nimic nu e unic. Insa, in dictionarul meu personal, femeia nu are plural. Nu poate avea. Mintea mea nu poate duplica notiunea de femeie. Ea este miracolul, unul singur, nu mai multe miracole, nu diluat, depersonalizat, comercializat, devalorizat. Ea este cadoul daruit de Dumnezeu unei lumi imperfecte. Ea este cea pentru care declansam razboaie, scriem cele mai minunate versuri, compunem muzici tandre, mai frumoase decat muzica sferelor.
Existenta mea este plina, completa, valoroasa, pentru ca langa mine este ea, femeia. Pot sa ma revolt din cauza ei, pot sa-mi pierd mintile, sa plang, sa devin vulnerabil, slab, ridicol si sa accept toate astea pentru ea. Ma supun si ii devin sclav pentru ca nu am de ales. Pentru ca e durerea placerii sublime, pentru ca e logica iratiune de neexplicat. Pentru ca e mama, mangaiere, penitenta. Pentru ca e arhitectura frumosului, mirajul vietii mele. Pentru ca e furtuna imprevizibila, torentul ucigator, albastrul sufletului meu. Pentru ca este rapsodia lui Rachmaninov. Pentru ca este zambetul dragostei si este liniste si neprevazut. Pentru ca este atingerea care ma infioara, ma face dependent si nici nu-mi doresc sa scap cumva de aceasta dependenta. Pentru ca este tot ceea ce eu nu voi putea fi vreodata. Pentru ca este totul pentru mine. Pentru asta, femeia nu are plural si pentru asta o iubesc pe ea, FEMEIA.
Unica, in fiecare moment al vietii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.