În Târgoviştea natală, la umbra Turnului Chindiei, plângeam fericiţi ! - Elena Toma

    Vă aştept, la Piteşti, cu lalele înflorite special pentru voi :)

Dar, sub jurământ, dacă aş fi trecut pe lângă Adi Florea, Adriana Dafu, Coca Zamfir, Geta Dinu, Funeriu şi Pompi Ionescu, pe bune, nu i-aş fi recunoscut. Minunate clipe am retrăit. Pe 14 oct. 2011, vor veni la Piteşti, în weekend. Ne-am propus să ne întâlnim mai des. Ce dor mi-a fost de Târgoviştea crizantemelor mele dragi, ce dor îmi este de voi... 

A fost ca-ntr-o poveste. Ne priveam, căutând urmele inocenţilor de altă dată. Aleea Trandafirilor, cartierul copilăriei noastre, răsuna de glasul "nebunaticilor frumoşi" din clasa a 5-a. În seara revederii, în urmă cu două săptămâni, la Târgovişte, după 38 de ani, ne ştergeam, reciproc, lacrimile de bucurie. Târgoviştea mea dragă ! Şi minunaţii mei colegi, la fel de frumoşi, la fel de nebunatici. Amintirile ne-au copleşit. 

- Pompiliu Ionescu, dragul meu drag, ce mult am plâns, revăzându-te. Din clasele 5-8, ne-am regăsit în pragul acestei minunate toamne.

Cristian Gâlă şi Pompiliu Ionescu, salt peste timp, din clasele 5-8, în zilele de azi. Doamne, cât timp ai cernit peste umerii noştri. NU mă puteam opri din plâns. Eram copleşită de frumuseţea clipelor, disperată de trecerea timpului, îngrozită de vremurile ce ne vor împovăra anii ce vin. Îi priveam, şi mi-i aminteam ieşind la tablă, când profesorii îi invitau să spună lecţia aflată pe ordinea de zi. Ne umfla râsul, văzându-le mina uimită, luaţi prin surprindere, prinşi cu lecţia nu prea bine învăţată. Doamne, vreau să fiu din nou în clasa a 5-a. Lângă trandarifirii înfloriţi în cartierul copilăriei noastre.

Eram obişnuită cu Anca Iliescu, Cristi Gâlă,  Ion Posteucă alias Gogo, Emil Marinescu, Lucica Matei. Pe ei îi revăzusem, pe 28 iulie, la aniversarea zilei de naştere a Ancuţei Iliescu, la Cernica.

http://elenatomaxxl.blogspot.com/2011/08/anca-delia-petrus-leoaica-tanara.html

Nu mă satur, privindu-i. Şi Turnul Chindiei aflat în apropirea noastră... parcă mă chema, să-i mângâi înălţimea, ca în vremea-n care vedeam în mine o mică domniţă la Curtea Domnească, contemplând cetatea, scriind gânduri albe, acolo, sus, mai aproape de amurgul zilelor.