Viaţa e rotundă ! Când Dumnezeu împlineşte destine !

Pe Facebook, am ascultat un videoclip care m-a fascinat. Cum se obişnuieşte, am comentat. Privind mai atent fotografia userului care postase videoclipul, m-am trezit rătăcind printre amintiri. Îmi părea cunoscut numele, ochii mirifici m-au şocat. Emoţionată, temându-mă să nu par ridicolă, am început să citesc mai atent paginile celor doi useri Cristian If şi Epureanu Dragoş, care păreau că se cunosc. Am reuşit, astfel, să reîntregesc o parte dispărută din amintirea mea !
Comentariile la videoclip

- Cristian If - Super
6 martie la 20:32

- Epureanu Dragos - continuam
8 martie la 21:55

- Elena Toma - frumos. Dragos, ne stim ?
21 martie la 08:02 ·

- Epureanu Dragos - multumesc , sunt dragos epureanu, LIPTc, et2, seri de muzica si chitara, jazz, si toate cele bune.
20 martie la 20:28

- Cristian If - Multumesc Elena. Am discutat cu Dragos Epureanu despre tine si despre anii de liceu. O seara super iti doresc !
21 martie la 18:31

- Elena Toma - Cristian, aminteste-mi, am fost colegi de liceu ?
21 martie la 20:04

- Cristian If - Eu si Dragos eram in liceu, in LIPTc (Dr. Taberei), iar tu, dc. nu gresesc, erai la postliceala. Dc. gresesc, scuza-ma. Oricum,te rog, anunta-ma dc gresesc sau nu. Multumesc!
21 martie la 20:28


Mi-au revenit amintrile. După liceu, renunţasem la facultatea de istorie pentru care mă pregătisem. Mă obliga să profesez la sat, şi proiectele mele artistice nu îmi permiteau plecarea din capitală. Am urmat, printre altele, cursurile şcolii tehnice de telecomunicaţii din MPTTR, Bucureşti, Dr. Taberei. Diploma mea de bacalaureat a rămas în arhiva acestei şcoli. După un an de curs, Ceauşescu a dat o lege care ne-a făcut pe mulţi să renunţăm. După absolvire, eram obligaţi să facem stagiatura în unităţile PTTR din localitatea de provenienţă. Nu mă puteam întoarce în Târgovişte. Eram distribuită în emisiuni tv, înregăstrări radio, contracte în străinatate. M-am retras fără a-mi lua diploma de bacalaureat. Intrasem cu 10 la oral şi 9,74, în scris. Obţinusem şi bursă. Aici, i-am cunoscut pe Dragoş şi Cristian. Erau în anul doi de liceu dar muzica ne-a unit. Nu a contat că faceam parte din cursul superior al MPTTR. Într-adevăr, minunate orele de muzică, mai ales cu participarea d-lui profesor Nicolae Epureanu, tatăl lui Dragoş. Gândul m-a purtat la jurnalistul piteştean care, într-o fiţuică cu pretenţii de cotidian, în urmă cu 4-5 ani , mă umilea... scriind despre mine :
Elena Toma, această madamă de cartier, care nu are nici măcar diplomă de bacalaureat, şi-a lansat al doilea vol, romanul Greşeală de tipar.

Un gând pios, d-lui Epureanu Nicolae. Odihnă veşnică !
Cristian, Dragoş, mă bucur să vă regăsesc. Chiar şi după 35 de ani !
Viaţa e rotundă !

Nu mor caii... când vor câinii !

Iubesc micuţa Olandă a României, oraşul lalelelor - Piteşti. Între anii 2000 - 2004, cu voia lui Dumnezeu, mi-am plimbat cortul via : Bucureşti - Câmpulung Muscel - Piteşti - Bucureşti. Viaţa e rotundă. Nimeni şi nimic nu poate fi mai presus de Dumnezeu. Ce este dat să se întâmple, nu poate fi oprit, mai ales că sunt genul care, dat afară pe uşă, intră pe fereastră. Fiind redusă la tăcere de cei care mi-au furat ideile şi, cu nesimţire, au încălcat drepturile mele de autor, şansa de a-mi asigura existenţa, Dumnezeu nu m-a lăsat ! Am înfrumuseţat prezentul cu ajutorul micuţilor mei elevi piteşteni, care au devenit mesagerii cântecului meu spre sufletul omenesc.
Mulţumesc, Alexandra Andrei, Amalia Preda, Ioana Vişinescu, Maria Bratu, Bobiţă Leonard Nedelcu, Loredana Calotescu, Codruţ Croitoru, David, Teo Andriloaie, Bianca Ionescu, Ion Bădulescu, Magdalena Misescu, Irina şi Vlad Oncioiu, Diana Ana, Valentin Poienariu.

Ansamblul Arta XXL vă doreşte o primăvară însorită

Îl aştept pe Dumnezeu la cina de taină !

Cu siguranţă, nimic nu este întâmplător. Determinată să plec din Câmpulung Muscel, la numai un an de la data popasului pe meleagurile muscelene, m-am văzut nevoită să caut de lucru în mica Olandă a României, oraşul lalelelor - Piteşti. Găzduită de familia Forina şi Ştefan Alexandrescu, am închis uşile apartamentului cumpărat în anul 2000 în Câmpulung Muscel, şi am luat viaţa iar de la zero, în Piteşti, obţinând un contract de colaboare la Centrul Cultural, pentru un salariu de mizerie, de care râdea şi femeia de serviciu. Dar aveam planuri mari. De dorul micuţilor mei elevi musceleni, am înfiinţat filiala Clubului XXL - Piteşti, şi un curs de pregătire artistică a tinerelor talente piteştene. Rezultatele lor vorbesc de la sine, eforturile noastre de a ne impune pe scena artistică locală şi naţională. Şi în Piteşti, fără să vreau, am reuşit să deranjez pe cei plătiţi din banii publici, angajaţi în instituţiile de cultură care mie mi-au închis porţile, invocându-se lipsa pregătirii de specialitate în domeniul artistic, eu absolvind, după liceu, doar cursurile de proiectare construcţii civile - maşini grele ale Universităţii Ştiinţifice Bucureşti. Nu contau performanţele mele, ca artist profesionist - colaborator al Radio Televiziunii Române, care a reprezentat România, între 1975-1991 în mai multe ţări din Europa, Orient, etc. Nu contau cele peste 25 de diplome, multe fiind de excelenţă, acordate de Direcţia de Cultură şi Culte a Ministerului Culturii pentru activătăţile cultural social artistice desfăşurate şi în România, după 1995, revenită din Israel, bolnavă, fără bani, sănătate, puterea de a-mi asigura existenţa. În Piteşti, ideile mele cu drept de autor au fost preluate de alţii, eu am devenit, forţat, simplu spectator al celor ce se petreceau chiar sub ochii mei. Degeaba m-am plâns primarului, şi altora din sistem. Eram o străină rătăcită printre lalele, condamnată la disperare. Ce am reuşit să realizez, în puţinul timp 2002 - 2004, în care am fost măcar lăsată, ha, ha, ha... a rămas în memoria timpului şi a mea, chiar dacă eram o străină pentru piteşteni. Ei nu ştiau că, în Palatul Culturii Mele, cum îmi place să spun despre garsoniera mea, supravieţuiam, pe drumul arătat de Dumnezeu. Venea, uneori, la cină, aşa cum am scris într-o poezie sau cum s-o numi :

am o locuinţă pătrată
cu uşă metalică şi grilaj la fereastră
nimeni în afară de mine şi Dumnezeu
nu poate supravieţui aici
azi, parcă m-a născut furnică
să o pictez pe un perete ca pe o rugăciune rămasă fără lumină

Îl aştept pe Dumnezeu la cina de taină
I-am dat întâlnire într-un loc îngust
rămas gol în inima mea dezamăgită
de prea multe vise
ca un cer suspendat în aer
cu ochii de fulger
să străpungă ideile acestei lumi
inventată doar de mine
într-o pauză de nemurire

această viaţa ce arde pe rug prestigiul zilei de mâine mă face să cred că trebuie să merg mai departe
puţin câte puţin şi decisiv
cu o dragoste de neiertat
cu inima mea imensă inexplicabil
sunt de modă veche!
10 Septembrie 2006

În fotografii, eu alături de elevii mei, cu ocazia evenimentelor pe care le-am organizat pentru a-mi câştiga existenţa. Ignorată, umilită de fiinţele cărora le-am dat viaţă, mi-am revărsat dragostea asupra copiilor trimişi în calea mea de Dumnezeu. Şi nu i-am dezamăgit ! 

Club XXL - oameni exceptionali - mărimi excepţioanle - filiala Câmpulung Muscel

În anul 2000, după patru ani de mare succes al Clubului XXL mediatizat pe toate posturile tv şi în toată mass media centrală, nemaiavând din ce-mi asigura existenţa, a trebuit să plec în provincie. 

Club XXL - oameni excepţionali - mărimi excepţionale - filiala Bucureşti

În fotografii, în ordine,

de sus în jos :

Dona Tudor, Miss XXL şi actriţa Doina Ghiţescu, scriitorul Horvath Dezideriu, Magda Călinescu, regizor Cătălin Gaian, trupa In D]Art, eveniment organizat la Centrul Cultural MI, grupul oamenilor singuri, în crama Hanul Manuc, scriitorul Ion Ţugui, patronul discotecii Km.0 , Said, alături de mine şi Brânduşa, Doina Ghiţescu prezentând concursul de frumuseţe Miss Evergreen, în poza sunt pensionarele înscrise în concurs, câştigătoare :Ana Tabarcea, din Predeal, în vârstă de 70 de ani, prezentare modă XXL, în discoteca Km.0, alături de prinţul Paul de România, prinţesa Lia, Paul Moraru, consilier parlamentar, emisiune tv, alături de Cristi Groza, vernisaj pictură, prezentare de modă la Palatul Parlamentului, rochie de mireasă creată de mine din minicolecţia XXL, echipa de artişti amatori a clubului XXL, în piesa Gaiţele, aniversări, revelion XXL, AMINTIRI, emoţii trăite alături de oameni excepţionali, mărimi excepţionale cărora le mulţumesc.