duminică, 29 mai 2011

Rătăcite printre maci - Elena Toma



Într-o noapte, am visat un lan de maci acoperindu-mi orizontul.
Îi priveam fascinată, neîndrăznind să-i ating. Credeam că atât de mult roşu viu numai în vis îmi poate desfăta sufletul. Mi-a amintit de "Rătăcită printre maci", fotografie folosită pe o pagină a blogului, nu demult. Am simţit dorinţa de a atinge şi eu, nu numai cu privirea, splendoarea roşu pigmentat cu negru, pe verde crud al florilor de mac. Imaginea lor era cu atât mai frumoasă, întregită de nudul femeii parcă pictată de roşu aprins, ca o necesară pată de culoare pentru maci. Mă-ntrebam: ce sentiment o încerca pe tânăra nesfiită de blândeţea macilor, bucăţi desprinse, parcă, din inima ei !?! 

    http://elenatomaxxl.blogspot.com/2010/05/rotundul-chemarii-din-radacini-fara.html


Ieri, 28 mai, în drum spre Ploieşti, invitată să particip la dubla lansare de carte semnată Cristian Petru Bălan, emoţionată, la culme, visam cu ochii deschişi. Aveam să întâlnesc alt uriaş, care îmi va revigora inima, fermecându-mă cu cele mai alese scrieri, imagini, cuvinte, aşa cum mi se întâmplă de fiecare dată... copleşită de minţile superioare. Din nostalgia profundă în care mă cufundasem, m-a trezit nimeni altul decât roşul aprins al lanului de maci, coborât din visul meu, întins covor de roşie lumină prin gândurile mele. 

                               Timpul a uitat să plece, cum am mai scris eu pe undeva. 
                               Împreună, am alergat printre florile răsărite şi pentru mine. 


                                                          timpul a uitat să plece
                                                          a rămas în patratul meu cu gratii jucăuşe
                                                          din nevoia de echilibru
                                                          desenat pe fiecare petec de dorinţă

                                                          stau cu Dumnezeu la fereastră
                                                          în aşteptarea ta număr orele adormite 

                                                          printre perne de cobalt
                                                          cruci de fum pironite mă vor naşte

                                                          vei simţi degetele mele apăsate pe inima ta
                                                          între aceşti pereţi învăţăţi pe dinafară
                                                          aici este popasul cu glezne de nesomn
                                                          liniştea creşte la rădăcina pătrată

                                                           timpul ne mângâie dumnezeieşte


                                        Parcă mâna lui Dumnezeu îi aşezase în calea mea.  

Macii sunt fotografiati de Ile Sima din Piteşti.