La aniversare ... un XXL ALTFEL !

18 oct. 2001, tot ziua mea de naștere, iată-mă, în Pitești, mica Olandă a României, inaugurând filiala Pitești a Clubului XXL, angajată director interimar al Universității Populare din localitate. Aceaşi trudă, ca în Bucureşti, Câmpulung Muscel şi rezultatul ? 😥😥 Furată, alungată, marginalizată.  ”Rabdă inimă, şi taci ! Tu le faci, tu să le tragi”  - Universitatea s-a desființat, am ajuns colaborator al Centrului Cultural Pitești. Dar... succesul activităților mele a deranjat angajații plătiţi din banii publici, care mi-au luat ideile, eu devenind spectatoare.  C-aşa-i românul ! Nu-i așa ? 

După ce am dăruit şi sufletul din mine înființând Ansambul ARTA, concursuri pentru tinerele talente argeșene, concursul de frumusețe Miss EVERGREEN, grup vocal al pensionarilor XXL, clasa de canto cu rezultate remarcabile, numai premii I și trofee câștigate de elevii mei, în concursuri naționale, Liviu Martin, membru PSD, colonel r MApN, director Centrul Cultural din Piteşti, ( ce nevoie avea un centru cultural de un director pensionar militar, paralel cu actul cultural ? ) pretextând că NU am diplomă de specialitate pentru a fi angajata Centrului Cultural, eu fiind absolvent cursuri Proiectare motoare mașini grele - construcții civile, Universitatea Științifică București, m-a poftit, politicos, la plimbare. Toată truda mea, un an jumătate, colaborator al Centrului Cultural Pitești  răsplătită cu doar 1.700.000 lei vechi, lunar, bani acceptați numai pentru a fi lăsată să mă bucur şi eu de viaţă, în lupta mea de a-mi reface sănătatea afectată încă de accidentul de mașină suferit, în 1991, în Israel. Şi femeia de serviciu avea salariul mai mare :))) dar.. în fine... nefiind membru PSD, nu aveam ce căuta printre susținători partidului aflat la guvernare. Bleah ! 

- "Aş vrea iar anii tinereţii şi mintea mea de-acum" - vorba cântecului, îmi spuneam, încurajându-mă. :)) Am plecat de la Centrul Cultural Pitești. Trebuia să-mi câștig existența. Cu sănătatea precară, am luat viața de la zero. Nu era prima oară. Cum viața e rotundă, am revenit în București, angajată referent de specialitate, Centrului Cultural Ilfov, în baza acelorași diplome contestate la Pitești. Alături de compozitorii prieteni, colegi de scenă Horia Moculescu, Șerban Georgescu, regizorul Nicolae Modreanu, Adrian Daminescu, angajați și ei ai instituției, cu participarea extraordinară a marelui artist Gheorghe Zamfir, am redeschis Club XXL - București. Restaurantul Valhala, din Piața Kogălniceanu, a devenit locul de întâlnire al membrilor XXL bucureșteni și nu numai. 
        Agonizam, făcând naveta, București - Pitești. Din cei 600 de piteșteni înscriși în Clubul XXL filiala Pitești, în timp, s-au format câteva grupări, felii rupte din clubul meu ridicat cu greutate, din modestele mele venituri. Partidele politice s-au înfruptat, la greu, asigurându-și electoratul, momit cu promisiuni încununate cu pachete, ulei, făină și altele, spre deosebire de mine, venetica, singură printre străini, cu buzunarele goale ! Nu aveam ce le oferi, în afara orelor de pregătire artistică, spectacole, concursuri, care nu puteau acoperi nevoile lor, mai ales ale pensionarilor naivi, creduli, pradă promisiunilor electorale. 

Nu știu cât au însemnat pentru ei spectacole susținute pe scenele din București, Govora, Pitești, artiști amatori, fericiți să cânte, să prezinte moda, să recite poezii, alături de elevii clasei mele de canto din Pitești. Grupul meu vocal pregătit cu dragoste și trudă a ajuns pe mâna unui piteștean om al casei. Eu, venetica, am rămas cu suspinul. :) Sunt mândră că am adus bucurie în viața oamenilor. După un an jumătate, m-am prăbușit, sănătatea s-a șubrezit, în urma navetei. A trebuit să accept alte activități care-mi asigurau existența, ( reporter radio-tv, moderator emisiuni tv, la un trust media piteștean. ) Au urmat deplasări prin țară, reportaje, interviuri, pentru emisiunile tv: Oameni care ajută oameni, Treptele succesului, Drumuri spirituale, Dan Diaconescu Direct, OTV. 
             La limita supraviețuirii, am lăsat clubul în grija unei pensionare. Din respect, am numit-o președinte de onoare al clubului meu. În limita timpului, mergeam la întâlnirile săptămânale, organizam evenimente. În noaptea de Revelion, 2002-2003  organizat de mine, la prețuri cu discount, uram toate cele tuturor. Dar, dezamăgirea nu s-a lăsat așteptată. După un timp, pensionara, femeie de încredere, (gândeam eu, știindu-mă om corect, cinstit, onest), nu s-a sfiit să mă anunțe că nu mai am niciun club, în Pitești. Azi, la împlinirea a 18 ani de la înființare, în apropierea Palatului Culturii Mele, garsoniera care-mi găzduiește gândurile, sufletul, clubul meu, de mai bine de 6 ani, asimilat de o federație a ceferiștilor argeșeni își trăiește amintirile. Pensionara, președinte de onoare al clubului meu XXL a devenit președinta clubului pensionarilor CFR , care a inclus și membrii XXL. Aflând că nu mai am nici club, am zâmbit amar. Dar... viața e rotundă. :)  Doamne ajută !

La mulți ani, Club XXL Pitești. În fiecare an, ziua de 18 octombrie este și ziua nașterii tale. La mulți ani, oameni minunați ! În acest mirific an, 2019, supraviețuiesc în Mica Olandă a României, pe marginea vieții, departe de tot ce am înfăptuit, ca un vis din care, trezită, plâng, amar. Praful s-a ales de truda mea. La postul local tv, emisiunile mele, neplătite, curg, în reluare, de patru ani. Clubul meu fărâmițat a rămas o amintire. Nu mai există. Gruparea adunată de ”pensionara de încredere” dansează, se distrează, ca la nuntă, săptămânal, fără nicio activitate culturală. Supravegheați de partide, clubul cândva unic, divizat, marcat de politicile decadente, a rămas la dispoziția politicienilor, care, pe rând, mai fac câte o sponsorizare, în funcție de interese. Impostura e la ea acasă. Salutări tuturor, din Palatul Culturii Mele ! Priviți-le zâmbetul. Erau fericiți, la clasa mea de arte 😰😥 Poate doar mi s-a părut ? Activitatea mea de succes a rămas amintire , reflectată în fotografiile vremii.