sâmbătă, 2 iulie 2011

După 38 de ani, în amintirea ta, Ovidiu Romanu - Elena Toma

      Zilele trecute, o cunoştinţă, fără să ştie ce avea să declanşeze în inima mea, mi-a fredonat o melodie. Uitase numele ei şi se încăpăţâna să şi-l amintească. Fluiera, stins, dar am reuşit să desluşesc linia melodică. Era vorba de cântecul Killing my softly lansată de Aretha Franklin, în urmă cu peste 40 de ani. A fost şi rămâne un mare şlagăr. Dar nu numai atât. Fiind câştigătoarea Trofeului Amara, 1973, la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară, Amara, am fost acompaniată de formaţia Horia Moculescu.

        Mi-a fost sortit să întâlnesc unica fiinţă sinceră, în întreaga mea viaţă.  Ovidiu Romanu, student în ultimul an la Conservator, secţia pian-compoziţie, basist al trupei Horia Moculescu, un tânăr de 26 de ani, atunci, mi-a cucerit inima. Ne-am revăzut în Bucureşti. Cântam în emisiunile tv, printre tinerii talentaţi ai vremii, înregistram prime audiţii la radio. Într-o seară, cântam într-un spectacol, pe scena teatrului Constantin Tănase . Ovidiu, încântat, a venit să mă asculte. De atunci, am rămas nedespărţiţi.

- Eşti frumoasă, talentată. Vei fi soţia mea. Eu voi compune, tu îmi vei cânta piesele. Până atunci, sunt cuminte şi cu minte, nu te ating. Câte un sărut, atât să-mi dai, spunea iubitul meu drag, în timp ce îmi prezenta compoziţiile lui, în micuţa garsonieră din strada Edgar Quinet. 
Eram fericiţi, curaţi, încrezători în viitorul nostru. Mă acompania la pian, învătându-mă cum să interpretez Killing me softly şi alte melodii alese de el pentru repertoriul meu. Şi azi, spiritul lui este viu în inima mea. 
                         

Ovidiu Romanu, cu două luni înainte de termenul stabilit pentru oficierea relaţiei noastre, a decedat, în urma unei operaţii complicate. Acum, răsfoind printre amintiri, am găsit partitura melodiei  Killing me softly scrisă de Ovidiu.

                                   Fără tine, unica mea dragoste,
                 viaţa mea, cu simţurile oarbe, a fost un fiasco total.
                          Nu m-ai putut proteja, din înălţimi.
                                Dumnezeu să te odihnească, Ovidiu ! 
                                      Tu, veşnică lacrimă ! 
                       



5 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=O1eOsMc2Fgg&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc, Anonim ! Dumnezeu să-l odihnească !

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb si trist in acelasi timp…
    Ai ramas singura in “aceasta pauza de nemurire”,
    cum superb spui...
    Draga mea prietena, nu esti de moda veche!
    Cred ca este vorba doar de “romantismul si
    modernitatea clasicilor” in aceasta noua societate
    romaneasca in care scara valorilor este nefiresc
    rasturnata in noi si peste noi!
    Revino-ti!
    Si la ultima ta emisiune in care era vorba despre
    aniversarea unei foste colege din Targoviste
    ai fost cam nefiresc trista!
    Se simtea in vocea ta, in melodiile selectate,
    in ritmul emisiunii etc.
    Iti ascult in tacere, aici la mine, in Cartierul Aparatorii Patriei,
    din Berceni, de linga Spitalul 9 (ala cu fluturasi!!!) emisiunile,
    pina tirziu in noapte.
    Nu intervin in timpul emisiunii.
    Probabil este o deformatie profesionala de fost diplomat militar
    (20 de ani!!!) in care las omul sa vorbeasca pina la capat
    si apoi spun si eu ce am de spus...
    Hai, revino-ti, curaj, zimbeste vietii asa cum este ea,
    si... la treaba pentru ca ai multe de spus, iar noi,
    ascultatorii tai, te asteptam cu drag!!! Cu mult drag!!!
    Toate urarile de bine, Dorel
    PS Ceva foarte interesant mi-a atras atentia in ultimile
    tale emisiuni: regasirile tale recente de prieteni sunt
    din ultimii... 38 DE ANI !!! Sa fie mina destinului,
    care vrea sa te ajute si sa te intremeze? Probabil ca, DA!
    Doamne-ajuta!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb si trist in acelasi timp…
    Dumnezeu sa-l odihneasca in liniste, pace
    in armonia astrala a muzicii celeste!
    Ai ramas singura in “aceasta pauza de nemurire”,
    cum superb spui...
    Draga mea prietena, nu esti de moda veche!
    Cred ca este vorba doar de “romantismul si
    modernitatea clasicilor” in aceasta noua societate
    romaneasca in care scara valorilor este nefiresc
    rasturnata in noi si peste noi!
    Revino-ti!
    Si la ultima ta emisiune in care era vorba despre
    aniversarea unei foste colege din Targoviste
    ai fost cam nefiresc trista!
    Se simtea in vocea ta, in melodiile selectate,
    in ritmul emisiunii etc.
    Iti ascult in tacere, aici la mine, in Cartierul Aparatorii Patriei,
    din Berceni, de linga Spitalul 9 (ala cu fluturasi!!!) emisiunile,
    pina tirziu in noapte.
    Nu intervin in timpul emisiunii.
    Probabil este o deformatie profesionala de fost diplomat militar
    (20 de ani!!!) in care las omul sa vorbeasca pina la capat
    si apoi spun si eu ce am de spus...
    Hai, revino-ti, curaj, zimbeste vietii asa cum este ea,
    si... la treaba pentru ca ai multe de spus, iar noi,
    ascultatorii tai, te asteptam cu drag!!! Cu mult drag!!!
    Toate urarile de bine, Dorel Pietrareanu
    PS Ceva foarte interesant mi-a atras atentia in ultimile
    tale emisiuni: regasirile tale recente de prieteni sunt
    din ultimii... 38 DE ANI !!! Sa fie mina destinului,
    care vrea sa te ajute si sa te intremeze? Probabil ca, DA!
    Doamne-ajuta!!!

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.