sâmbătă, 11 august 2018

Mihaela Nunweiller: A fost un tablou cumplit

Mihaela Nunweiller:
"Analiza la rece. ­čśó
La distanta de 2 ore de cand am fugit ca sobolanii din calea parjolului.
Adica de agresivitatea si furia semenilor nostri, oameni alcatuiti din carne si oase la fel ca noi, dar imbracati in haina de jandarm, si care se transformasera in brute desfigurate de rautate si ura.

A fost un tablou cumplit.­čśö
Ei, blindati si inarmati pana n dinti si cu gaze lacrimogene, si noi, cu mainile goale si pasnici. Oameni pasnici, alergand speriati, ingroziti, incercand sa se adaposteasca de furia altor "oameni"!
Cineva de langa noi a tipat ca trebuie sa fugim acum. Noi stateam pe bordura. Nu stiu cum si cand ne am ridicat. Am inceput sa fugim.
Alergam fara tinta, impiedicandu ne unii de altii, speriati de inversunarea cu care ne haituiau si de gazele imprastiate fara noima si incontinuu. Alergam spre aer. Alergam in nestire si fara tinta. In jurul nostru se vedeau doar nori de gaze si se auzeau tusete si tipete. Noi, grupul meu de omuleti frumosi, ne am pierdut unii de altii. Am inceput sa mi strig, inecandu ma cu usturimea gazelor, fratii si prietenii.

Iar groaza. Unii raspundeau, altii nu. Pe mijlocul strazii era doar ceata si niste siluete care se distingeau vag. Am reusit sa ne regasim. Am uitat de gaze si de inecaciune. M am bucurat ca toti erau in picioare si intregi. Teferi.
In urma noastra, ei, iar brutele.
S au oprit cand si au ajuns scopul. Ne dispersasera. Ne alungasera de langa cladirea aia goala cu ale carei ziduri ne certam noi in zadar, pasnicii oameni frumosi, de un an si jumatate. Pt ca ei asta apara de noi, niste ziduri spoite la fel ca ei si acoperite cu drapelul tarii si al poporului pe care au jurat sa l apere.
Adica pe noi. Pe oamenii cinstiti. Nu pe borfasii care ne mananca zilele si noua si lor si pe care ii slugaresc fara discernamant.
In tot rastimpul asta, pe langa noi goneau ambulantele. Cu sirenele pornite intr un vuiet macabru. Si in viteza. Una dupa alta.
Mai tarziu am aflat ca au fost 480 de raniti.­čśö
Unii f grav.­čśó Chiar am auzit ca ar fi murit o protestatara. Nu stiu nici acum daca este asa. Imi doresc sa nu fie asa­čÖĆ.


Si am inteles ca ce am trait eu, fratii mei si prietenii nostri a fost doar o boare cu iz de lacrimogene pe langa lacrimile generate de loviturile si ranile patimite de oamenii pe care i au batut jandarmii cu bestialitate. Ei jandarmii, semenii celor batuti. Egalii lor. Dar cu stea in frunte pt ca ei au imbracat haina oficiala. Si doar in mintea lor. Astia nu au suflete. Si nici constiinta. Sunt doar niste brute cu chipuri schimonosite de uratenia rautatii.
Si este f trist.
Desi ar fi putut fi altfel. Dar asta insemna sa fim cu totii oameni!
Si nu este asa.­čśö"