luni, 21 mai 2018

Marin IFRIM : Tot strigând la Tatăl meu cu lacrimi de Dumnezeu

 Elenei, Mihaelei, Irinei

De-aș visa cam ce vreau eu, l-aș visa pe Dumnezeu
Plin de mine întru Sine ca un Tată ce mă ține
Când în brațe când în gând ca un fiu venit la rând
La pupat și mângâiat de la naștere dincolo
Unde El le rostuiește numai în dumnezeiește.

Tatăl meu cel de pământ, mama mea cea stea în vânt
M-au lăsat în grija Sa, Dumnezeu de catifea și de stâncă
Tare-n stem, o linie de îndemn, să fiu tare dar  și
Moale ca și cum am fost în calea, sau în căile mai multe
Ale Celui ce dă Căi, ale Domnului cărări, încurcate și
Stufoase pentru minți prea puturoase. Nu mai văd
Decât văzutul, nu aflu decât știutul, nu rostesc fără
Să știu că nu plâng doar în pustiu. L-am găsit pe El în
Mine, când eram mort natural lâng-un doctor genial
Care se ruga la El să-i țină mâna precisă și să facă
Treabă fixă. Dumnezeu vine când vrea, asta nu
Pricepe lumea lumilor din lumi, că El nu e sclavul
Nostru și nici Tată cu carnet pentru orice habarnet.
Nu aș vrea să fiu pe cruce și să văd cum mă voi duce
Tot strigând la Tatăl meu cu lacrimi de Dumnezeu.
Marin Ifrim

2 comentarii:

  1. pentru admin blog :
    la multi ani,sa ai sanatate si sa scrii o carte de bucate,sa slabim pe jumatate !

    raionul de jumari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am notat, mulțumesc pentru urare :) la mulți ani, să fie, tuturor, bre :) orz :)

      Ștergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.