marți, 8 mai 2018

Cristina Dana Preda - VIS


Ce-i mai dansa sub ie pieptul, tinând cadența pașilor grăbiti, ce-i mai pluteau cosițele pe spate, mângâindu-i umerii albi, dezveliți, pătrunzând în inima pădurii, dupa ore de peregrinări prin cânt suav de păsări și labirintul potecilor de om ascunse, ferigi în formă de evantai deschisu-i-au al visului culcuș, aplecându-și frunzele la pământ, culoarea tinereții veșnice pe trupul ei plăpând adunând, când umbra s-a-ntețit și răcoarea cuprins-a fata-n brațele-i de fier, pădurea începu a respira cu aburi de iubire, încălzind fiecare clipă a visului ce o scufundase-n trăiri aievea, de fericire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.