luni, 9 aprilie 2018

Harry Ross, 70 de ani de carieră

Șaptezeci de cercuri mă înconjoară,
Ca șapezeci de primăveri,
Mă înalț în mine cu mândrie  cu pași de poezie  
Am șapezeci de ani de carieră
Trecute cu brio peste orice barieră
Desigur, anii nu  sunt totul, dar când ai umplut desaga cu rodul,  parcă ți se cuvine un cuvânt de bine.
N-am motive să mă plâng,; cei care m-au citit, m-au și prețuit
Scrisori, mesaje cu duiumul mi-au umplut  cu elogii prezentul, dar și viitorul
Căutând prin munți de teme, idei, fapte, oameni și flori, am descoperit esențe de eroi.
Adesea mă prindea miezul nopții, zăbovind în fața hîrtiei , dorind a-i  da emoții și idei  pentru oameni, nu pentru zei.
Poate reușitele nu au fost prea multe, dar atâta câte  au  fost, vieții mele au dat un rost.
Am scris teatru, memorii, eseuri, poezii și proză, cugetări o groază.
La vârsta senectuții, vă pot spune o vorbă: scrisul nu-i tocmai o joacă; cere pasiune, talent  și chiar un pic de  moacă.
La final de rând, iată îmi vine o amintire în gând; într-o noapte târziu  sună telefonul. Aud  o arie de Bach, apoi o voce știută  spune în șoaptă:  Ingele,  ata malach. Un  compliment cât un sfert de  Orient.
Copilașul din mine adoarme și are un vis: vede  niște îngeri dansând  în camera lui de scris.
 
 
Felicitări, d-le Ross ! Respectele mele și admirația mea, cu mulțumiri pentru colaborare !
Elena Toma