vineri, 8 septembrie 2017

Harry Ross - Cugetările mele rebele

Dumnezeu a pus bazele, oar noi am ridicat coloanele unei lumi strălucitoare.

Cuplul uman e un producător unic de viață. Totul e simplu și captivant.
Nu se cer studii și nici vechime în câmpul muncii.

Există o mare diferență între a vrea și a putea. Aici încep blocajele fericirii noastre.


Lagărele naziste, fără excepție, au fost criminale și torturante, dar și azi se mai găsesc scelerați care le axordă circumstanțe atenunate.

Dragostea este sentimentul cel mai elastic. Te atrage și te lasă, te cuprinde și te aprinde, la  supărare,  o întinde.

Laudele postume nu mișcă nici un fir de  păr în capul mortului.

Dincolo de realitate, nu există nimic decât mister, fantezii și aiureli.

Avem o lume caldă și sensibilă și alta rece și indiferentă. Între ele  funcționează un ghișeu de schimb de sentimente. Doamne, ce patente!

Miezul nu scuză învelișul.

Și bărbații de rând caută unicate printre femeile de pe pământ.

Ca un făcut, întâlnești mereu și mereu oameni pe care nu-i cauți.

Uneori, un apus de soare valorează mai mult dect un răsărit.

Suntem expuși mofturilor copiilor pentru că  ei văd în  viața un capriciu.

Statul Islamic a ridicat barbarua la rang de politică oficială.

Omul care se îmbată cu apă rece bea dără măsură și setea tot  nu-i trece.

Căsnicia e un partid cu doi opozanți.

Subțirimea intelectuală nu se măsoară cu ața, ci cu vorba și cu fața.

Un compliment gratuit chiar dacă  vrei nu te va ridica printre zei.

După studii îndelingi, nu s-a putut stabili  dacă părinții sunt robii copiilor sau copiii sunt prizonierii părinților.

Înt strunele unei viori poți recunoaște și  zîmbetul unei flori...

Cugetările se ivesc spontan. Ele n-au durerile nașterii unui roman.

Vorbele pot fi și calde, și agasante. Șoaptele sunt reci și derutante.

Și prostul are clipele sale de luciditate.