marți, 12 septembrie 2017

Camelia Florescu - Dragoste cu ferestre deschise…

Cu genele de iarbă și-așteptare 
Cu ochii de trifoi topit pe geam 
Îmi amintesc de mine în vâltoare 
Cum ierni tocmite aspru, răscoleam  
   
 Cu neștiută verde nemurire 
 În carnea noastră despicând poteci 
 Îmi amintesc de mine cu uimire 
 Cum dogoram sub pași de lespezi reci

 
 Cu umblet de stafie fără teamă
 Din lacrimi deschizând ferestre larg
 Îmi amintesc că nu eram de-o seamă
 Când mi-ai aprins tot lemnul din catarg
 
 Cu susur de râu alb rotind cascade
 Din trupuri dând simbrie și alean
 Îmi amintesc bărbatul cumsecade
 Ce m-a iubit cerșindu-mă viclean 
 
 Cadrane de memorie deodată
 S-au răsturnat sub maluri de cuțit
 Și m-am surprins sfioasă, demodată  
 Cu trupul de iubire-mpodobit 
 
 Și au rămas ferestrele deschise
 Pe ziduri sunt doar umbre de sărut
 Perdelele cuvintelor permise
 S-au rușinat și-n dor s-au prefăcut
 
09.sept.2017
Camelia Florescu