vineri, 28 iulie 2017

Constantin Lămureanu - ceasornice

Ochiul tău de undelemn
mă petrece-ntr-o adâncă
noapte, care pare încă
scoborâtă din Eden.
Şi atunci când ne cresc nuferi,
grei şi gravi la subţiori,
zilele te fac să suferi,
nopţile te fac să zbori.


Sunt aproape, sunt departe,
ceasul meu nebun priveşte
ceasul tău cum iarăşi bate
mut ca limba unui peşte.
Sunt departe, sunt aproape,
ochiul meu ascultă cum
ochiul tău se scaldă-n ape
de iubire şi de fum.
Sunt acuma, sunt atunci,
lângă tine, lângă mine,
ceasul tău cu gene lungi
bate-aceleaşi vechi destine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.