marți, 23 mai 2017

Marian Ilie: Mai are oare poporul ăsta resurse pentru încă o renaştere?


Am primit recent un mesaj conţinând un interviu de mare rafinament spiritual, realizat în urmă cu o lună de prietenul nostru din Australia Ben Todică cu venerabilul compozitor şi muzicolog Viorel Cozma. Simt nevoia să precizez că în anii '60-'70 în urbea Brăilei... încă dăinuia parfumul vremurilor evocate în interviu - teatru, spectacole de revistă, concerte (inclusiv cu artişti din străinătate), restaurante şi grădini de vară pline, unde cântau tarafuri de lăutari sau instrumentişti faimoşi precum Gionny Răducanu sau Jerry Podgoreanu, unde se dansa...
Pe atunci Brăila încă fremăta de viaţă, cu sirenele fabricilor şi vapoarelor şuierând dinspre Dunăre. Acum este un oraş ca şi mort, ca mai toate oraşele României, aşa că nu am cum să nu împărtaşesc tristeţea Maestrului Cozma:  
"Am pierdut - nu burghezia materială, ci burghezia spiritului, nobleţea spirituală. Trăim azi într-un mediu semicultural şi parvenit, impulsiv şi brutal. Suntem departe, foarte departe de ce am fost cândva. Iar eu nu pot să fiu decât frustrat şi trist. Mă simt exponentul unei lumi în destrămare. Dar am credinţa fermă că ceva se va schimba într-o zi, că vom ajunge la o societate cu respect pentru valoare, prin care să construim altă Românie, la nivel spiritual".
Aici, la ultima frază mă împiedic şi cad... pe gânduri; oare mai are poporul ăsta resurse pentru încă o renaştere? Nu de alta, dar acum câteva seri am avut neplacuta surpriză să văd un grup de adolescenţi dansând manele şi iar manele la majoratul unuia dintre ei, in timp ce turistii turci cu care ei a trebuit să-şi impartă spaţiul şi timpul în acel local nu mai pregetau să învete a juca hora şi sârba. 

( http://bentodica.blogspot.ro/2017/04/un-interviu-deosebit-burghezia.html )

Un comentariu:

  1. Sunt si greseli care se iarta, cum este a mea, in cazul de fata - aceea de a nu fi sesizat de la bun inceput ca interviul dateaza de acum 6 (sase) ani, Ben Todica nefacand decat sa-l preia pe blogul sau, in urma cu o luna.
    Asta nu stirbeste farmecul evocarilor si nici meritul lui de a fi readus interviul in actualitate. Cat priveste greseala mea, fie-mi iertata. Ii multumesc distinsului om de litere Nicolae Matcas pentru ca m-a pus in situatia de a reveni asupra textului si constata eroarea.

    RăspundețiȘtergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.