sâmbătă, 11 august 2018

Roxana Adriana Ionescu : Românie, nu te vom lăsa să mori! Anul acesta împlinești 100 de ani... Te vom elibera de jugul acesta care te gâtuie și te omoară!

Poate mulți așteptați să vă povestesc și eu cum a fost aseară. Ei, bine, nici nu aș ști ce să vă spun, nu știu nici dacă reușesc să fiu coerentă, sunt încă în stare de șoc, iar imaginile vorbesc de la sine!
Ce am simțit? Gaze! Gaze! Și iar gaze!
Ca sentimente... totul și nimic! Au fost momente în care am plâns, au fost momente în care am înjurat ca un birjar, au fost momente în care mă apuca panica, alteori disperarea, dar și momente în care mă înverșunam să rezist fie ce-o fi!
Și am rezistat până pe la 4.30 dimineața când m-a învins frigul, nu javrele diabolice care ne-au umilit în ultimul hal azi-noapte!

Ce am văzut aseară? Moartea cu ochii! Când ne-au gazat în cel mai inuman mod am crezut că sunt ultimele mele clipe. Și fugeam toți și criminalii veneau după noi și ne gazau încontinuu. Am reușit câțiva să ne refugiem într-o cafenea. Abia acolo am putut respira din nou cu toții. Tușeam, ne usturau ochii, căile respiratorii, fețele... Cu greu ne-am revenit. Iar jigodiile de jandarmi au încercat să intre peste noi și acolo, dar ne-am opus ținând cu disperare de uși. Țipam și huiduiam toți speriați, iar ei erau agresivi în limbaj și ne priveau cu atâta ură cum nu îmi puteam imagina vreodată!
Am mai văzut aceeași oameni minunați pe care îi vedem întotdeauna la protestele noastre. Oameni educați, civilizați, mânați de dorința de libertate și dreptate. Însă de data asta i-am văzut așa cum nu i-am mai văzut niciodată până acum: determinați să încheiem odată lupta începută pe 31 ianuarie anul trecut. Făceau toți câțiva pași în spate când eram trecuți prin iad, dar reveneau hotărâți strigând într-un glas NU PLECĂM! Unii plângeau, alții erau și mai determinați, alții la fel de calmi cum au și venit în piață...
Am văzut oameni care preferau să moară cu demnitate decât să moară în genunchi în fața unor jigodii!
Am mai văzut ura în ochii jandarmilor! Și plăcerea de a ne umili, de a ne gaza, de a ne lovi, de a ne alunga ca pe niște șobolani. Și când te gândești că noi suntem cei care le plătim salariile...
Ce am gândit? Că intrăm în dictatură! Că acum se duce lupta finală între NOI, cetățenii cinstiți, și EI, jigodiile care ne fură și ne distrug țara de la revoluție încoace! Că de-acum e CARE PE CARE! Că a venit clipa de ACUM ORI NICIODATĂ! Chiar dacă lupta este inechitabilă,ei înarmați până în dinți, iar noi cu mâinile goale. Însă noi avem ceva ce lor le lipsește cu desăvârșire: DEMNITATE! Iar asta îi va nimici într-un final!
Ce am înțeles? Că dacă acum cedăm vom pierde o țară! Că dacă acum plecăm capul poporul român va putrezi în pribegie și vom dispărea ca nație! Că a venit clipa în care trebuie să și dovedim că suntem în stare de orice pentru copiii noștri, nu doar s-o spunem. Că a venit momentul în care nu putem fi decât demni și hotărâți!
Cum sunt acum? Mă doare în piept de la atâtea gaze inhalate! Îmi plânge sufletul când le văd nemernicia fără margini, care continuă și astăzi cu declarațiile odioase ale purtătorilor de cuvânt din cadrul jandarmeriei. Și sunt extenuată... am dormit doar 2 ore, dar abia aștept să mă întorc în piață! Acolo unde sper să văd cel puțin la fel de mulți oameni ca aseară, dar poate jandarmi mai responsabili și cu conștiință!
Românie, nu te vom lăsa să mori! Anul acesta împlinești 100 de ani... Te vom elibera de jugul acesta care te gâtuie și te omoară!
Române, știu că vei fi în piață din aceleași motive ca și mine, așa că... NE VEDEM ACOLO!!!
sursa net