duminică, 22 octombrie 2017

Când nu poți pune pofta-n cui :)

Pățești ca mine. Zi senină, duminică binecuvântată. Nostalgia se revarsă peste suflet, retrăiesc amintiri. Mă coconii oleacă, pusă la punct, cu pălărie bej, sacou leopard, ghetuță de toamnă, ușoară, cât să-mi pot plimba bastonul de drag. :) Salutând, în stânga și dreapta, trecătorii care mă știu reporter, realizator, moderator emisiuni la tv local, defilai olecuță prin fața magazinelor stradale.
Deși nu mă omor după mezeluri, deodată, mi se făcu o poftă nebună de salam Cris Tim. Făcură ăștia o reclamă, de salivez și noaptea în somn. Pe scurt, intrai, cumpărai patru felii de salam, două chifle. Pofta îmi curgea prin vene. Copleșită, sub soarele tomnatec, m-așezai pe o bancă. Cu grația înfometatului, începui să înfulec un sandwici pregătit, ad-hoc.
- Bună ziua , d-na Toma. Poftă bună, îmi ură un trecător.
- Mulțumesc ! Poftiți la masă, să nu zicem că nu luăm și noi masa în oraș, răspund, zâmbind. Cică, atunci când nu-ți pasă ce zice lumea, ești cu adevărat liber. Ei, da. Liberă mă simții și eu, în fața poftei nepusă-n cui. 

Elena Toma