PRIN ȘANȚURILE VREMII :)

A plouat, neicușorule, ca-n vremurile bune de vară, alea de demult. Rațele, gâștele bunicii trăiu momente de fericire. Exista o mare dragoste între noi. Pluteau pe luciul apei adunată-n șanț, colector original de apă, după torentul care răcorea pământul. Se scufundau, ieșeau la suprafață, iar se scufundau, dându-mi impresia că, neștiind să înoate, cereau, pe limba lor, ajutor să nu se înece. Intram după ele, îngrozită, protectoare, dornică să-mi simtă grija, dragostea, agitându-mă cum să le scot din apă, neștiind că erau în elementul lor. :) Banditele, măcănind fericite, se răsfățau, râzând de mine, prin apa până la genunchii de copil. :) Saturate de efort, se agitau, printre brațele mele întinse să le prind, să le scap de furia micilor valuri făcute în jurul lor.

Gașca plutitoarelor avea patru surate: două rațe : Lăcrămioara și Tristuța și două gâște: Lunatica și Dilia. Boboci fiind, eram îngrijitoarea șefă. Nu le pierdeam din vedere. După coada lor eram, vigilenă. Le recunoașteam după coloritul natural al penelor. Botezate, își purtau, falnic, numele, la ieșirea din șanț, ștrandul nostru natural :)
Am conceput o tehnică super, pentru a le scoate din apă.
Le chemam la masă. Ospățul oferit, felul principal : frunze de dovleac proaspăt culese din grădina bunicii. Pe butucul din colțul casei, tocam frunze de dovleac. Micuță fiind, la cinci anișori, barda părea grea, dar nu mă lăsam. Îndârjită, tocam, și tocam frunzele, adăugam mălai, apă, amestecam compoziția până ieșea un haloimis de toată gustarea. Apoi, pe marginea șanțului, cu picioarele înfipte în nămol, strigam, cât mă țineau bojocii: Boci, boci, bociiiiiii...
La auzul glasului, care chemându-le, nu le-a dezamăgit niciodată :) mă-nconjurau, frenetic. Aruncam, în mijlocul lor, amestecul prins în pumnii mici, râzând fericită că salvasem, de la înec,  cele mai bune prietene  :)
Acum, plouă, în draci. Nu mai am șanțuri, păsări, animale. Păsările, animalele m-au iubit întotdeana mai mult decât semenii. Vouă nu vi s-a-ntâmplat același sentiment ?
Elena Toma