luni, 17 iulie 2017

Nu te- amăgi...prietene! Ești...SINGUR!

Nu te- amăgi...prietene!
Ești...SINGUR!
Tu poți să plângi că nu te vede nimeni
Cei de aproape nu au timp de tine
Chiar dacă te salută unii oameni
Salutul lor din ignoranță vine.


Tu poți să râzi, la fel cei- de aproape
Se vor preface prinși de râsul tău
Dar între ei și râsul tău sunt șoapte
Și s-a produs definitiv un hău.

Tu poți să taci, tăcerea nu se pune,
Te vor blama și-apoi te vor uita;
La fel, dacă vorbești nu este bine,
La vorbe doar cu tine mai poți sta.

Dar câte nu poți tu acum să faci...
Poți să iubești și să urăști oricum.
Indiferent de strigi sau dacă taci,
Vei fi un oarecare-ntr-un album.

Așa că poți să crezi, poți să nu crezi
Omul e hărăzit să fie singur;
Doar măștile pe care zi de zi le vezi
Atât de des te fac să fii nesigur.

Dar, toate-acestea, tu le știi, știu bine
Să ne-amăgim în orice împrejurare
Tot ce spun alții, astăzi despre tine
E falsă-i amăgire și-asta...doare!
M.A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.