sâmbătă, 1 iulie 2017

Marian Ilie: Succintă lecţie de teoria literaturii



Ştiu că nu tuturor le place poezia în vers liber. Îi asigur şi pe aceia că versul liber poate imprima unei poezii chiar mai multă forţâ de învăluire decât versul clasic. Azi îmi propun să ilustrez această succintă lecţie de teorie literară cu un nou poem semnat de Marin Ifrim, un mare poet inveşmântat în caftan de i#rezistibil, care îşi iubeşte Ţara "din ce în ce mai puţin ideologic" - cum însuşi afirmă în finalul prozodicei sale digresiuni.
Da, într-o Lume în care Libertatea Omului s-a frânt în sute de cioburi intitulate greţos "libertăţi" - de obicei, ale ale unora dintre toţi - cred că mai ales versul liber mai poate scoate năduful din cei îndureraţi.
Citez: "Țara! Cineva nu vrea s-o împrospăteze. Cineva nu vrea să înțeleagă că e pe moarte. Chiar și Sistemul are nevoie de secături proaspete, tinere, noi, zglobii..."Şi, dacă tot suntem la o succintă lecţie de teoria literaturii, am să îndrăznesc să-i sugerez poetului să scrie cuvântul acela cheie cu "y" - system - astfel încât cititorul să înţeleagă de la prima ochire că respectivul concept e unul de import şi, implicit, că acel "cineva" care nu vrea să "împrospăteze" Ţara e adus cu pluta acelui sprinţar "y" de prin alte zări. Un astfel de poem trebuie să devină viral - imn al i#rezistibilităţii noastre...


Oamenii normali ies în stradă. Nici eu nu mai #rezist !


Am crezut că mi-am făcut datoria față de țară. Inclusiv ca soldat când am cules porumb și
Cartofi, în timpul belicos al unei păci de peste 7 decenii pline de generali, câte 3 pentru
Fiecare exemplar de manual de istorie colerică. Și câte un securist la fiecare grădiniță a
Patriei, de la căpitan în sus. Am crezut. Acum nu mai cred nimic. Văd doar felul în care țara
Se uită la mine, dinspre stat, dinspre ”Insituțiile” de forță și dinspre nimic spre alt nimic. Țara
Mea e plină de gardieni, de inși îmbățoșați în șosete de plumb. Malaci cu acte în regulă,
Instruiți să lovească profund și discret coastele firave ale mulțimii, ori de câte ori Bastoanele
Lor erecte au chef și primesc comandă. Pute țara, put umerii țării, put conducătorii
Put toate mațele sistemului. Loc ideal pentru viermuit. Pute viitorul? În ultimele clipe de
Viață, pe patul eternității, poetul Labiș nu mai vroia decât o singură respirație, o singură
Gură de aer. I-au luat până și ultima umflare de plămâni. A murit pe o planetă plină cu
Oxigen din belșug, în  care manechinele erotice ale totalitarismului au pus mercaptan din
Ideologia lor eternă. Mă uit la țara mea ajunsă cât ecranul unui televizor. Guri pline de
Minciuni peste tot. Bale ca la botul cailor de curse. Armăsari selectați după înălțime, de la
Vreo 2 metri în sus, ca prim-ministru. Ca să se simtă tot timpul deasupra țării, ca peste o iapă.
Au creștetul lipsă de icoane de pe tavanul bisericilor. La o adică, zât! Țara e stricată. E
Simplu. Nu sunt doriți, nu sunt iubiți, nu sunt binecuvântați. Nu sunt dar sunt sufocanți. Țara!
Cineva nu vrea s-o împrospăteze. Cineva nu vrea să înțeleagă că e pe moarte. Chiar și
Sistemul are nevoie de secături proaspete, tinere, noi, zglobii, cu Iadul în dinți forjați. Dar nu
Se poate, încă. Vorba unui criminal cu viață triplă un zombi care încă dă ora exactă în
Subterane. O țară de lași care își merită soarta. Războinici de canapea în fața blocului, în
Crângul târgului, în sala de așteptare la doctor etc. E jalnic. Tot poporul poartă masca puterii.
Pare cumsecade, e laș, e ticălos și rutinat. Pentru o pâine e distrus un întreg lan de grâu.
Atât gândește burdihanul electorabil. De trei decenii ni se tot asfaltează viața. Gropi în
Suflete, picamere silențioase, bani furați, străzi cu girofar pentru zgomotoșii zilei. Strada
Începe să crească din senin. Se asfaltează singură. Oamenii normali ies în stradă. O să ies și
Eu, izolatul dintre cuvinte. Am motive. Ăștia au furat tot ce era de furat. Nu și strada.
Drumul spre ieșirea în intrarea din care se iese din viață ca și cum nu ai avea nimic de pierdut.
La prima ocazie, voi întineri din lipsă de supunere oarbă. Voi ieși în stradă, printre tineri.
Eu nu #rezist, eu sunt i#rezistibil. Îmi iubesc țara din ce în ce mai puțin ideologic.

Marin Ifrim

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.