joi, 8 iunie 2017

Silviu Iliuță - Cade și casa lui Marin Preda


Mai intai, trebuie spus ca lumea lui Marin Preda inca mai exista. Satul din Morometii, Siliştea Gumeşti-Teleorman, inca traieste. Casele si locurile descrise de el sunt acolo, pe pozitii, asteptand vremuri cu mai bune, cu mai putini nesimtiti la conducere si cu oameni carora chiar le pasa de valorile romanesti.

Fieraria lui Iocan nu este semnalizata, casa lui Cocosila este aproape distrusa, iar casa lui Balosu, in stare de degradare, este pe cale sa fie vanduta.
Aristide, Banca Populară, Casa parohului Petrică Provinceanu, o fântână de piatră, Şcoala Primară, prima biserică, Primăria comunei, casa notarului, casa ginerelui, învăţătorul comandant al subcentrului cu premilitara, Toderici, casa celui de-al doilea paroh al comunei, magazinul comercial şi casa lui Petre Ianculov, vechi negustor al comunei… toate au bucatica lor de istorie in Silistea Gumesti.
Niciun indicator nu indreapta catre casa lui Marin Preda, iar cand reusesti sa o gasesti, intreband oamenii din sat, vezi asta:

foto: facebook Adriana Dogaru

In fiecare saptamana, cei care cauta casa memoriala a lui Marin Preda gasesc o rusine, o ruina. O constructie care sta sa cada, lasata la voia intamplarii. Gardul legat cu sarma, balarii crescute peste tot, caini liberi, protectie zero.
Satul lui Preda isi da ultima suflare, iar noi, desteptii de romani, nu suntem in stare sa facem din el un muzeu. Turistii care vin aici pleaca dezamagiti, asa cum pleaca si de la casa Cioran din Rasinari, Sibiu.
Revenind la casa in care s-a nascut Marin Preda, ea a fost cumparata de Marius Tuca pentru 35 000 de lei. Sunt convins ca, fiind un om de cultura, a cumparat-o ca sa nu cada pe mainile unora care vor sa o darame. Dar nici nu a renovat-o… iar asta e trist.
Sincer, nu stiu de ce arata in halul asta. Poate ca Tuca nu are bani, poate ca nu vrea sa o restaureze acum.  Lipsa de bani, procese pe rol… habar nu am. Cert ca e ca mai are putin si se prabuseste. Iar noi stam intr-o pasivitate distrugatoare si admiram cum ne mai moare un simbol. Suntem o rusine… avem conducatorii alesi de noi, care nu dau doi bani pe valorile nationale, iar noi nu suntem in stare sa facem turism nici cand avem tot sub nas. Imi aduc aminte de o vizita la New York, cand autocare intregi cu turisti erau carate in cealalta parte a Manhattanului pentru a vedea o fereastra olandeza de pe la 1800. Mii de turisti, in fiecare zi, magneti, pliante, DVD-uri… pentru o fereastra! Si alta data, in Rasinari, am vazut cum un autocar cu turisti francezi a facut cale-ntoarsa. Voiau sa viziteze casa lui Cioran, dar era inchisa, iar in fata ei se vindeau sosete si chiloti de pe tarabe. Jalnic si umilitor.
La final, o frantura de Preda, cel de care ne batem joc si pe care il batjocorim dupa moarte. Pentru cei carora le era dor sa-l citeasca: ,, Văzută din drum gospodăria lui Ţugurlan pare să fie a unui om cu stare. Avea un fânar cu patru rânduri, frumos făcut, înalt, cu acoperiş de şiţă, care parcă de departe era un acaret. Casa, de asemenea, învelită cu şiţă, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă şi parmalâc. Lângă gardul curţii, în colţul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleţi cu lanţ de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă şanţ … Cât despre fânar şi casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. 
Vedeti? Asa ar trebui refacut satul, bucatica cu bucatica. Trebuie doar sa te pui naibii pe citit! Greu…
*cele mai recente articole pe facebook/cronicipebune

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.