vineri, 26 mai 2017

Marian Ilie: ...poate şi alţii. Şi alţii...

Şi eu mă întreb - şi doar atât: ce să-l fi găsit pe împătimitul cuvântului Marin Ifrim să mă "simbolizeze" pur şi simplu într-unul din poemele volumului de mare forţă pe care, presupun, îl are în pregătire. Am degustat, pe măsură ce începeau să sfârâie şi să-mi sara in Inbox, pe îndelete, cam o duzină din poemele respective şi asta mi-a întărit convingerea că Marin Ifrim este un mare poet.
Citiţi-i fie şi doar poemul de mai jos şi-mi veţi da, sper, dreptate. Pe lângă celelalte atribute cu care l-a hăruit Domnul ca împătimit al cuvântului - prozator, critic, pamfletar, teatrolog, gazetar - starea de poet la Marin Ifrim pare o sinteză a tuturor celorlalte stări ale sale în preajma repetabilului Big-Bang în care Cuvântul este Începutul. 
Nu intenţionez să scriu o cronică la un volum neanunţat, sau poate tipărit deja, fără ca eu să am cunoştinţă. Marin Ifrim este unul din corespondenţii de suflet ai mei pe e-mail, cu care schimb zilnic mesaje, idei şi impresii pe teme ce ţin de devenirea noastră şi a Lumii. Aşa am ajuns să-mi desfăt sufletul cu poemele la care mă refer aici şi în care este vorba despre noi-poeţii, noi-românii, noi-pământenii şi noi-cosmicii, într-o ţară parcă uitată de Dumnezeu la o răscruce unde un drum vine dinspre Niciunde şi duce spre Undeva, altul vine dinspre Ieri şi duce spre Nicăieri, iar noi stăm cu mâinile-n buzunar şi fluierăm a pustiu, din ce în ce mai pustiu...
Cititorii acestui blog mă cunosc şi ca om al cuvântului şi ca om al cetăţii, nu însă în măsura în care mă cunoaşte Marin Ifrim, care mi-a citi toate volumele şi toate mesajele - 5-10 zilnic, pe teme mai ales de politică, de regulă, la zi. Cunoaşte şi detalii semnificative din biografia mea, suntem emanaţii ale aceluiaşi topos etnocultural, iar faptul ca i-am făcut o asemenea impresie nu poate decât să mă bucure. Şi mă bucură nu ceea ce poate părea o ridicare a mea pe un imaginar podium de premiere, ci frăţietatea de Cer şi Pământ a lui Marin Ifrim cu mine şi cu alţii ca noi. Mă bucură enorm mai ales faptul că nu sunt singur în zbaterile mele cetăţeneşti. În definitiv şi ca poeţi suntem întâi de toate cetăţeni - cel puţin eu cu Marin şi ceilalţi ca noi. Iar când va fi să ne dăm seama cât de mulţi "ceilalţi" sunt pe lângă noi poate că nu va fi prea târziu să alegem drumul cel bun. Şi ne vor urma poate şi altii. Si altii...
Marian Ilie

Mă întreb (și doar atât)

Mă întreb (și doar atât): de ce doctorii noștri mor înaintea pacienților? În ce țară
Murim? Miniștrii de la Sănătate, miniștrii de la Guvern, miniștrii de  peste tot, inclusiv peste
Cuvintele mele, la „Cultură, ne oferă Spitale mai proaste decât cavourile din cimitire.
Apă murdară, aer bășit, pământ furat, cer astupat de coloneii patriei. Aceasta e țara
Mea. Sunt vinovat. Trebuia să mă nasc după toate astea. Biata mamă mi-a dat
Un viitor furat de aceste pecingini milenare. M-am născut în partea regulată a
Lumii. Și nu-mi pare rău. Voi reveni prin vorbele mele. Ăștia trebuie beliți odată
Pentru totdeauna. Îmi caut țara. O țară scufundă în peșterile de odinioară și-n
Suflete precum cel al poetului Marian Ilie, care încă nu divorțează de ideea de
Patrie la locul ei. Un optimist. El însuși o hartă a întregului, un om care nu se trage
Din Guvernul lui Charles Darwin, ci de undeva din Bărăgan, cu versuri cu tot.
Îmi caut țara cu lumânarea și nu e deloc bine. Mi se tot spune că nici prin cimitire
Nu trebuie să mai trec. La locul memoriei, nu mai e nimic românesc. Inclusiv în
Manuale, aceste chestii înguste în format tipografic precum niște virgine de bordel.
Încă nu sunt resemnat. Încă n-am fost resemnat. Iubesc România mai mult decât
Rahații ăștia din  fruntea ei. Sunt optimist cu virgulă. Va veni și vremea în care voi
Respira aer curat în cimitirul țării mele. E vorba de pământ. De tot ce au distrus
Barcagii lumii. E vorba de soare, de noapte, de azimut, de puncte cardinale. Sunt aici
Ca să știu tot. Țara mea e ocupată de o ocupație care se face că se ocupă cu democrația.
Se ocupă singură, în temă precum motanii care au regulat cartiere de pisici mov.
Țara mea nu va muri odată cu mine și nici cu Marian Ilie, un poet mai bun decât
Bunii noștri. Țara mea e pe moarte. O să mor înaintea Ei. Așa e sorocul. Am dreptate
Întru eternitate, țara mea nu poate fi altfel decât cum suntem noi: lipsă la apel,
Devastată, regulată în vârfuri, dusă în mlaștini cu țânțari extraterești. Țara mea e
Violată. E împinsă în fund. Are un pistol dement între obrajii din jos. Nu vreau să fiu
Vulgar. Nu mai e mult timp și țara mea va fi doar un fel de carte de identitate, un
Număr, o serie și un CNP. Un fel de bucate grecești, rahat și cu apă rece. Va urma!...

                                                                                                    Marin Ifrim

8 comentarii:

  1. Chiar daca as fi somat cu un ´´ pistol dement între obrajii din jos´´,nu as ceda,as zice ca nu e poem deloc,e asa o rasuflare in proza,un articolas,sa mai treaca nervii ca ´´Țara mea e ocupată de o ocupație´´.
    Nu contest calitatile domnului autor,dar poemul nu e poem,ne-ar blestema Nichita.
    Acuma,ce sa zic,daca imi apare numele undeva ,eu sa zic ca e capodopera,nu ma pricep la osanale ,as trece cu vederea,nu as suna cu goarna pe bloguri,n-as scrie orice,doar sa mai fiu vizibil,cand nu e campanie electorala.

    D.Dimitriu
    Rm.Sarat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vehementa dumitale aduce a invidie, prietene ramnicean sarat. Daca chiar esti de acolo cred ca nu te cheama asa. Si mai cred ca ai dumneata nus'ce motiv sa nu ne ai la suflet pe mine si MI. Poate ca de aceea te si dai modest, ca sa nu fii identificat. Nu-i nimic, o sa-ti treaca. Si dumitale si Siminei de la Tg. Jiu. N-are rost sa ne apucam acum sa explicam ce si cum este Poezia cea Mare, asa ca amandurora va ofer spre lectura linkul de mai jos, ca sa vedeti si voi ce inseamna sa fii un om construit cu migala, cu aplecare, pasiune si respect pentru cuvantul scris.
      https://mifrim.files.wordpress.com/2017/05/revista.pdf

      Ștergere
  2. Daca mi-as vedea numele scris pe Turnul Eiffel,as vinde si pe soacra-mea si l-as cumpara ! (Simina Lepadatu,Tg. Jiu)

    RăspundețiȘtergere
  3. Il cunosc pe dl Marian Ilie de la o serata literara din Bucuresti.Stiu ca a mancat baclavale bune peste Bosfor ,as dori sa aflu daca isi mentine/retrage articolul laudativ la adresa politicii unui sef de stat, pubicat pe acest blog,dupa ce va citi decalaratia unui baschetbalist.Sa ne lumineze care e adevarul:

    Baschetbalistul turc al echipei de NBA Oklahoma City Thunder, Enes Kanter, aşteptat la întâlnirea cu fanii baschetului românesc, a fost blocat pe Aeroportul Otopeni, sâmbătă, în ziua în care a împlinit 25 de ani, şi nu va mai participa la evenimentul care urma să aibă loc duminică, la Bucureşti.

    Kanter a distribuit un clip de 45 de secunde filmat pe Aeroportul Otopeni în care explică motivul opririi sale la graniţă: "din cauza crezurilor politice"

    "Salutare, lume! Vreau să vă spun că suntem în România, ei spun că mi-au anulat paşaportul cei de la Ambasada Turciei. Suntem ţinuţi aici de câteva ore, de către doi poliţişti. Desigur, ştiţi, motivul pentru care se întâmplă asta sunt crezurile mele politice. Cel care a făcut asta este preşedintele Turciei. (...) Ştiţi cine este. Este un om rău, foarte rău, este un dictator. Este Hitler al secolului nostru. Vă voi ţine la curent cu ce se întâmplă. Dar... Să vă rugaţi pentru noi", le-a transmis Kanter fanilor săi.
    Claudia din Bucuresti

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu obisnuiesc sa retractez ce am scris. Imi cumpanesc ideile inainte de a le pune in pagina. Frate tuturor la bucurii si tristeti, accept ca normal sa am si adversari de idei, ca in cazul de fata. Baschetbalistul la care te referi, in afara terenului, s-a amestecat si in politica, optand pentru tabara lui F. Gulen - din tagnma sorosista - cu care Erdogan a dat de pamant. Daca presedintele turc a facut sau nu bine ramane sa decida istoria. Ce e cert este ca Erdogan nu va fi pus in situatia sa strige in fata plutonului de executie "agenturili", cum a facut-o un altul.
      Eu zic ca a facut bine - poate prea dur - si nu-mi iese din cap ca la noi sorosistii joaca tzontzoroiul pe spinarea romanilor, fiind suficient un an de guvernare a lor ca sa ne convingem ca vor sa ne bage sub Pamantul Patriei sau pamanturile altor patrii. Nu-i bine, Anonime, cine vei fi fiind dumneata! Eu imi iubesc Patria si, ca mine, Marian Ifrim si altii. Si altii...

      Ștergere
    2. cu jurnalista germana de origime turca, cum ramane?
      brasoveanca

      Ștergere
    3. Dl Marian Ilie , sunteti de origine turca?

      Ștergere
    4. Nu am cunostinta de jurnalista la care faci referire. Poti fi mai explicit?
      Si nu, nu sunt de origine turca, asa cum o spune si numele meu. Am absolvit facultatea de limbi straine la sectia de turcologie, iar daca am petrecut timpul sa invat chestia aia am invatat-o ca sa fiu performant. In general, eu ce stiu stiu, pentru ca asa m-am construit, sa fiu doldora de ceea ce-mi este util. Ai observat, Anonimule, ca am si curaj. Iar daca urmaresti blogul acesta de cativa ani ai putut sa constati ca ceea ce am spus eu ca va fi asa a fost. Ultima chestie de anvergura pentru care voi m-ati taxat dur a fost probabila alegere a lui Trump sustinuta de mine - care, iata s-a intamplat. Dar ce va pasa voua de adevar, anoinimi cum apareti in spatiul public (blogul, de exemplu) si bucurandu-va de libertatea de expresie....
      Marian Ilie

      Ștergere

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.