luni, 29 mai 2017

”Dalgaların hüznü” de Marian Ilie, editat în Turcia

Osman Bozkurt: Marian Ilie: "In lucrarea aceasta nimeni nu a tradat"         
 (Prefata la volumul Dalgaların hüznü de Marian Ilie, editat in Turcia) 
        În acest concis expozeu mă voi strădui să adnotez câteva constătari. Una din cele mai importante din ele este aceea că autorul poemelor din cartea de faţă şi traducătorul sunt una şi aceeaşi persoană. Nu am cunoştinţă ca pâna acum să mai fi existat în Turcia un caz similar. Poetul român Marian Ilie şi-a tradus el însuşi în limba turcă poemele. În oricare din genurile literare, pentru ca o traducere să fie adecvată ca expresie şi spirit, traducătorul trebuie să fie efectiv înzestrat în amândouă limbile. Student al Profesorului Nevzat Yusuf Sarıgöl la Universitatea din Bucureşti secţia turcologie, Marian Ilie a început prin a traduce din poeziile lui Fazıl Hüsnü Dağlarca. Avea să-şi continue strădaniile şi după aceea, iar în 2012 a fost răsplătit cu un premiu pentru traduceri în cadrul unui festival de poezie desfăşurat la el în ţară.
O traducere este considerată ca fiind reuşită în măsura în care ea capătă semnificaţia din limba mamă. Este în bună măsură acceptat faptul că genul literar în care o astfel de reuşită este cel mai dificil de atins e poezia. Este motivul pentru care se consideră că nicio poezie nu va putea căpăta în traducere “gustul” din original, însă nu avem o altă cale să luăm cunoştinţă de ce se scrie în diferite alte limbi.
Cartea aceasta, pentru care nici măcar nu s-a pretins dreptul de autor, este poate prima operă oferită cititorilor din Turcia de către autor în varianta turcă în ideea întăririi legăturilor “dintre literaturile celor două popoare prietene”. 


Traducătorul, fiind şi autorul volumului şi urmărind ca traducerea să concorde cu originalul, nici măcar nu s-a atins de structura intrinsecă a poeziilor. S-a mărginit la a accepta micile schimbări ce i s-au propus,  cum ar fi înocuirea unor cuvinte cu sinonime ale lor sau  schimbarea locului altora în interiorul versurilor. La propunerile respective ale noastre legate de  traducere, Marian Ilie ne-a transmis punctul său de vedere astfel: “ Am examinat cu atenţie corecturile propuse. Se spune că traducătorul este trădător. În lucrarea aceasta a noastră nimeni nu a trădat. Sunt fericit să constat ca mi-aţi înţeles întrutorul ideile şi sentimentele exprimate în scris”. Este adevărat că atunci când lecturează o traducere cititorul nu-şi pune problema dacă ea este sau nu este conformă cu originalul. De  aceea am considerat necesar să împărtăşesc şi cititorului acest punct de vedere.
Nu cred să existe cititori care să nu regăsească în creaţiile poeţillor marea, în sens metaforic. Şi în poeziile lui Marian Ilie regăsim simbolurile mării şi valurilor. În poeziile scrise pe când locuia la ţărmul mării, în Constanţa, Marian Ilie abordează frecvent tematica mării. În aceste creaţii ale poetului cititorii originari din ţinuturile de la  Marea Neagră vor sesiza similitudini ce le vor revigora pasiunea. Autorul şi-a devoalat această pasiune prin însuşi titlul propus de el pentru volumul ce-l ţinem în mână – “Tristeţi Pontice” (de la Marea Neagră).  Eu cred că versurile în care se regăseşte simbolul mării - nu neaparat Marea Neagră, ci marea în sens general, cu valurile ei - îi impresionează mai ales pe cititorii din localităţile situate la ţărmul mării.  De aceea şi autorul şi-a însuşit fără rezerve propunerea noastră ca titlul să fie “Tristeţea valurilor”. Este un titlu care va trezi în cititorii de la ţărm de mare sentimentele împărtăşite de poet.
L-am cunoscut pe poetul Marian Ilie în iulie 2016. M-a însoţit la Festivalul Internaţional de Poezie de la Curtea de Arges ca traducător şi ghid. Are în poeziile lui un farmec specific. L-am propus Editurii USAR, Hasan Örnek  a citit un grupaj de poezii ale lui şi imediat a acceptat. Decizia sa scoate şi mai mult în evidenţă convingerea că orice cultură locală include cultura universală. Sunt cunoscute legăturile istorice şi de bună vecinătate dintre ţările balcanice, asemănările în ceea ce priveşte elementele de folclor. Schimburile culturale şi cooperarea îi fac pe oameni conştienţi că trăiesc laolată, în frăţietate şi pace. Cu aceste sentimente s-a tipărit prezenta carte. De pe acum, lectură plăcută.
                 
Osman Bozkurt

===========================
Ah, cuvintele                                                                     

Ah, cuvintele  să nu fi fost
cum te-aș fi mai murmurat eu
cum ți-aș mai fi rânduit
frumusețea pe buze și cum
m-aș mai fi făcut înțeles
în dezordinea asta din jur ?

Despre mine ce-ai mai fi știut
din ființe și lucruri și stări
neastâmpărată  imaginația
cum ți-ai mai fi alcătuit-o
cum aveai să mai deguști
afinele plăsmuirii
cele zemuitoare în sânge
în târziu de noapte sur
peste care luna trece
ca un sfânt fior pe cer ?

Ah, cuvintele din gânduri
împânzitele de noime
încrengând eternitate
efemeră unduire 
palide realități
și o lungă trecere
ca ieșitul la arat  undeva  
prin Universul
semnelor de întrebări !
 ------------------------
eyvah sözcükler

eyvah sözcükler olmasaydı ben
nasıl şırıldayıp uğuldayacaktım seni
dudaklarımda nasıl
düzenleyecektim güzelliğini
kendimi nasıl anlatabilecektim
çevredeki bu düzensizlik içinde

varlıklar ile işlerden hakkımda
ne türlü bilgiler alacaktın
telaşlı imgelemini nasıl oluşturacaktın
gökyüzünde ayın kutsal
bir ürperme gibi geçtiği
kır gecenin ortalarında
kandan usareler döken
hayal kızılcıklarından
nasıl hoşlanabilecektin

ebediyet fani dalgalanma
soluk gerçekliklerle
sorgu işaretlerinin evreninde
çift sürmeye uzun bir çıkış
hepsini içeren
anlamlarla saçılmış
eyvah düşüncelerdeki
sözcükler

============================== ===

Obsesie cu albastru

Toţi caii din lume-au luat calea mării
trupul nu se mai desprinde
de sufletul care-l mână şi vara aceasta
– nu presimţiţi ? – ar putea fi eternă

Toate drumurile de ţară duc la un ţărm
rememorând invers urcarea primară
când prin riduri desfundate trecea
fără de coviltir istoria ca o căruţă
hodorogind, hodorogind – trăiesc aşadar
sentimentul marii întinderi albastre
ca sub un coif bătut în opale
temător doar de lancea singurătăţii ea
însăşi albastră şi aducătoare de halucinaţii
şi iubind cu o poftă nebună ploile
furibunde pe noi – vă spun
viitorul e ca o corabie feniciană
(adulmecată după numai mirosul purpurii) –
cum deci să goneşti de sub ochi albastrul
marin ca o apăsătoare obsesie
înintea marilor inundaţii
   (Revista Amfiteatru  nr.4-83)
  ---------------------------- ----------

mavilikli takınak

dünya atlarının tümü sanki
deniz yoluna çıkmıştı
vücut kendisini dehleyen
gönülden ayırılmaz
duymuyor musunuz
bu bahar ebedî olabilir

bir sahile yetişen tüm yollar
tarihin çatısız bir araba gibi
kırışıklardan tangır tıngır
geçtiği ilk yukarı çıkışı
ters yönüyle hatırlatır
yaşıyorum yani kocaman mavilik
yayılım duygusunu panzehir taşla
perçinlenmiş bir miğfer altından
mavi kendisi ve sanrı getiren
yalnızlık mızrağından kuşkulu
ve bize hiddetli yağmurları
delicesine bir iştahla severek
=============================

                           
Pentru cea care pleacă

Vino  hangiule bun
toarnă răchie-n cinzeacă 
beau pentru cea care pleacă
ard pentru cel ce rămân

Robul de ieri slobozit
blând şi trufaş şi rebel
criţă  pământul sub el
cerul  deasupra  granit

Legile firii  pe rând
le-am împlinit fastuos
fie-i pe plac lui Hristos
când va veni pe Pământ

Singur şi unic şi cuc
parcă mi-e bine astfel
blând şi trufaş şi rebel
ard pe oriunde mă duc

Colcăie şarpele-n trup
spulberă-n curgere bleu
timpul prin sângele meu
hulpava haită de lupi

Bântuie dragostea mea
florile cad  de alint
câmpul devine argint
codrii devin alpaca

Alb glăsuiesc şi respir
albe privirile mi-s
albe cetăţile-n vis
albe  clădesc  mănăstiri

Vina asupră-mi o port
cine se teme de nea
lase-mă-n candida mea
stare de minim confort

Umple-mi cinzeaca de jar
stingă-se dorul de ea
înc-o visez cum pleca
peste un deal de zadar
 ----------------------------- ----

gidene

dök rakıyı hey hancı
boş kalmasın bardağım
unutayım gideni
kalarak ta yanayım

asi kibirli ve nazik
dünkü esir kurtulmuş
altımdaki yer çelik
üstumdeki gök gümüş

doğa kaydeder tümünü
ben getirdim yerine
Isa’dan alınmış kabüllü
ki dönecek evrene

tek olmayan benzeri
epeyce iyi yaşarım
asi yumuşak kibirli
her nerede yanarım

cızlar içimde bir yılan
dağıtılır mavisi
püskürtülmüştür zaman
bir dolu kurt serisi

sevgilerim esince
şımartılmış çiçekler
düşer bastığım yerlere
eski ormanlar da titrer

baktığım beyaz perdeler
sesim nefesim beyazdır
rüyamda apak kaleler
ruhumda bembeyaz manastır

ne olursa kusur sırtımda
karlardan korku duyanlar
bu beyaz konforlu durumda
bıraksın kendimi tekrar

hay dök yangını bardağa
sönsün özlemler ardından
ki o hala yürür rüyamda
bir tepe üstünden perişan

4 comentarii:

  1. Revista dedicata exclusiv tatarilor
    Carmen Buzoianu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Carmen, despre ce vorbim? |Ce revista vezi dumneata aici? Da, exista revista Emel, care se editeaza in Dobrogea, dar nu vad rostul amestecarii ei aici.
      Marian Ilie

      Ștergere
  2. Acuma ,cand autorul s-a autotradus in limba sarailiilor ,astept ca Muzeul Topkapî sa ne returnez sabia lui Stefan Babanu,furata de Suleyman M.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o chestie politica, aceea la care faci referire, iar aici ar trebui sa ne asteptam ca Ponta sa aiba mai multi sorti de izbanda. Numai ca romanii il cam huiduie pentru apropierea sa de Erdogan, asa ca... sa ne mai punem pofta-n cui.
      Durerea mea, Anonime, este alta: cum ne vom putea lua inapoi avutia imensa ajunsa pe te miri ce in mana strainilor? Cu asta chiar nun e de glumit.

      Ștergere

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.