luni, 17 aprilie 2017

Ileana Alexe - ÎNVIERE


ÎNVIERE
Aud un scâncet.Privesc în jur.Nimic.Cobor privirea și la picioarele mele, îngropat în zăpadă , un ghiocel...Cu căciulița albă, trasă adânc pe cap, înfofolit în paltonașul verde, dârdâie de frig.
Vântul rece îndoaie trupul firav, gata să-l rupă.Afund mâinile în zăpada pufoasă și îl adăpostesc între palme.


De sub căciulița albă, doi ochișori mă privesc cu recunoștință. Mâinile îmi îngheață. Le scot din zăpadă, le bat una de cealaltă și las fără apărare firul de floare.A fost de ajuns ca vântul să sufle scurt și rece spre el.Trupul micuț s-a îndoit și s-a rupt.Îl ridic și-l ascund sub puloverul gros.
-Ding , ding!
Trezit din amorțeală, ghiocelul îmi atinge ușor pieptul.De Dincolo ușa se deschide puțin atât cât să mă strecor și iată-mă din nou în mine.Nu am trecut cam demult pe aici și-i dezordine și praf.
Mă împiedic de o carte căzută de sus, de pe raft.O apuc neglijent și dintre paginile îngălbenite alunecă un ghiocel.Îl miros și parfumul unei primăveri pierdute în timp îmi inundă sufletul.Nu vreau să mă las amețită de mireasma dulce a amintirilor.Dau să mă strecor prin ușa întredeschisă, dar... prea târziu.
O umbră albă trece grăbită prin dreptul meu.Știu cine-i.Sunt Eu în costumașul alb nou-nouț și alerg , fiindcă întârziasem.Neatentă , mă împiedic , mă dezechilibrez, dar nu cad.Două brațe puternice mă susțin cu ușurință.Ridic ochii și-l privesc.Bucuria îi lumina chipul.
- Ți-am ieșit înainte , fiindcă nu mai aveam răbdare.
Deschide palma și-n ea se odihnea un fir de ghiocel:
- A rămas uitat sub niște frunze...
În întunericul nopții i-am căutat ochii.Privirile ni s-au întâlnit și-n acea singură clipă l-am iubit atunci și pentru totdeauna .
-Ding, ding! Ghiocelul sună suav din clopoțelul alb.
La ceasul acela târziu din noapte, totul s-a trezit.Inimile noastre apropiate au bătut pentru o iubire fără sfârșit,ghiocelul ascuns în palme a sunat trezirea la viață a naturii , iar clopotele bisericilor au umplut văzduhul cu dangătul lor , vestind Învierea Domnului.
Noapte magică, noapte sfântă de Înviere.
Cu mare grijă pun la loc ghiocelul uscat , să-l găsesc și la anul, ca să-mi aduc aminte.
I.A

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: NOTĂ: Blogul nu acceptă comentariile ANONIME, NU răspunde pentru opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului comentariului.