duminică, 2 aprilie 2017

Constantin Lămureanu : hieroglife în care stă ascuns numele Creatorului


“Tăcerea este modalitatea autentică a cuvântului”
Heidegger

Dezvăluirea Lui Dumnezeu nu este mediată: prezenţa Lui este permanentă lângă noi. Copacii, munţii, marea, câmpia, deşertul, ploaia şi seceta sunt toate semnături ale Lui. Atât aşteaptă Dumnezeu de la noi, să învăţăm să-L citim.
Analfabeţi de a izgonirea din Rai, noi sărmanii credem că inventăm alte limbje pentru a a ni-L desvălui pe Cel Nedezvăluit vreodată când fiecare foşnet de frunze e şoaptă a Creatorului. “Începtul, mijlocul şi sfârşitul existenței este Dumnezeu ca Cel ce la face, dar nu ca cel ce le pătimeşte” spunea Sf.Maxim Mărurisitorul. Început ca Făcător, mijloc ca Proniator si sfârsit ca cel ce le circumscrie.
Acum, în Postul Paştilor, înţeleg de ce Hristos este un principiu hermeneutic, de ce lumea este o recapitulare a toate în Fiul. Taina este concepută din veşnicie dar, descoperită prin Evanghelii ca mântuire a tuturora , fără a-i deosebi unul de altul, identificându-i cu Fiul preaubit în unitatea Timpului mistic.
Lucrurile ce ne inconjura sunt chipuri ale ratiunii divine create prin Cuvant. Dumnezeu a dorit sa se arate in felul de a fi al luminei si al Logosului ; a creat lumina, in felul de a fi al intunericului si Logosul a creat intunericul. A vrut sa se arate in lucrurile vii si Logosul a creat lucrurile vii ca si pe cele moarte, tot ca dorinta a Creatorului de a se arata in ele. Omul nu mai este creat din Logos ci, creat din aratarile plasticizate de Logos si apare ca partener de dialog al acestuia. Omul este un Cuvant ganditor : aduna ratiunea oratorilor Dumnezeiesti din lucruri si le comunica celorlalti.
Nobleta omului vine tocmai din aceea ca este un partener de dialog cu Logosul si se manifesta in capacitatea de a inventa lumea de fiecare data. Singurul dintre fiintele vii care are capacitatea sa re-inventeze aratarile plasticizate ale Creatorului.
Dar in asta sta si micimea fiintei umane : nu vom inventa niciodata decat ceea ce exista. Re-inventand Realitatea care este devenim subiectivtate universala, partener de dialog al Creatorului : « orice adevar ontic trimtie catre spre un adevar fenomenologic pur pe care-l presupune, la atul pur de a se arata privit in el insusi si ca atare » (Henri Michel).
Lumea ca orizont al luminei in care lucrurile, ratiunea divina plasticizata se arata ca fenomene. « Lumina lina, lini lumini. »
Din totdeauna, Omul, s-a străduit sa afle toate numele cu care poate sa fie chemat Dumnezeu. Şi nu a reuşit niciodataă intrucât nu a învăţat nici acum că tot ce îl înconjură, oamenii, animalele, păsările şi peştii, flroile si copacii, stânca şi firul de nisip, apele care curg şi apele care nu curg , îs hieroglife în care stă ascuns numele Creatorului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTĂ: Blogul NU răspunde pentru articolele publicate, opiniile postate la rubrica Comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine, integral, autorului articolului, comentariului.